nimic din suflet
nu îți voi mai spune,
nimic ce gândul
tău ar suferi;
și suflet tot va ține
la tine,
nimic tu nu vei mai
ști.
nimic din sufletul meu
va plânge,
nimic din gând va
Hai să jucăm un joc.
Eu spun un cuvât,
iar tu, îmi răspunzi.
Să vedem ce vei spune tu.
Afară plouă. Ce zici?
Sunt lacrimi? De ce?
Soarele a răsărit.
De bucurie? Cine?
Lacrimile sau
Închipuiește-ți ceva.
Gândește-te la un lucru frumos,
la o floare, o lacrimă, la soare.
Tu domini tot,
pământ și apă, și foc,
toate ție se supun.
Ce vrei să fac acum?
Culege din toate câte
Afară plouă cu găini
Pământul e un dreptunghi cu rechini
Un copil doarme dus
Soarele asfințește la apus.
Două păsări zboară pe un tablou
Ele au aripi din piele de bou
Seara la masă mâncăm
Afară ninge cu zăpadă
Bunica la geam face plajă.
Un televizor se dă cu sania în frigider
O găină-n curte a înghețat ieri.
Viscolul bate cu putere
Un copil ce a furat o bere.
Zăpada se așterne
Uite!
aici este o lacrimă...
și aici, și aici,
și-n sentimentul ...cui?
este o lacrimă.
Mi-e silă să privesc
la mine...
Mi-e silă să gândesc.
Pierdut printre firele
de iarbă,
printre
Pârâul înghețat al vieții
curge neîncetat peste mine;
E frig, e întuneric,
sunt singur și mă înec.
Mă lovesc din mal în mal,
Nu are cine să mă salveze.
Simt că îngheț...
simt că nu mai simt
În jurul meu, nimic nu există...
Eu nu sunt sigur că trăiesc.
Nici un lucru se pare că nu e viu
Doar câteva lacrimi ce curg încet.
Trăiesc o durere...
Nu zic nimic, deși aș vrea,
Să-mi
îngropat de viu
în cuvântul de amor...
scuip fiecare privire
ce mi-a întinat sufletul.
în pământul rece
din sufletul meu,
nu am mai crescut nimic.
ultima floare am rupt-o
și ți-am dat-o
Tot timpul pe care l-am petrecut
A fost și este în trecut.
Stau și îți aduc elogii,
Ca și cum ai fi murit.
Dar nu tu…ci eu se pare că mă voi stinge,
Deoarece firul vieții este
…hm…blestemul…nu zic nimic…blestemul vieții, de a o trăi…din nou în cameră, copleșit de gânduri copleșit de tine…”tu…” blestemul vieții de a o trăi, iar de nu blestemul morții de a o
Vara era pe sfârșite…în fiecare seară trecea pe acolo, prin fața acelui loc minunat, unde o întânlise pe ea…în fiecare seară privea cerul care era din ce în ce mai înstelat, și chipul ei se
din gând îmi arunc sufletul,
să caute ce am pierdut odată.
din suflet îmi arunc gândul,
să caute ce tu ai pierdut...
un fir de gând îmi crește iar,
pe tarlaua sufletului meu.
l-am udat cu
De vorbă cu ei... fiecare spune ceva iar eu stau și îi ascult nu zic nimic, iar eu nu am ce vorbi cu ei, mă gândesc la tot ce a fost sau la ce ar fi putut să fie. Aceleași probleme le au…dragostea și
Nu vreau
să mai scriu cuvinte.
Un punct, două doar
câte îni vin în minte.
Nu vreau,
să mai zic nimic.
Un punct să văd
aruncat în dric.
Nu vreau
să mai văd lumină.
În liniște să
Se spune că într-o vreme-ndepărtată au fost doi tineri ce se iubeau foarte mult și doreau să-și petreacă tot restul vieții unul lângă altul. Însă o boală l-a cuprins pe el și cum atunci nu existau
„...din gând în gând prin gând te port…”...liniște...nimeni nu mai zice nimic...ei vorbesc iar eu stau și îi ascult...fiecare zice ceva iar celălalt îl contrazice...am obosit ... nu vreau să mai
Din cer am auzit un glas de înger,
vocea ta,
Am purtat-o din gând în gând,
mereu
În gând, în suflet și în ochi
Sufletul meu a căutat iubirea,
până când
prin Foc și Lumină...
prin Pământ
...a trecut mult timp, timp în care nu am mai avut timp să vorbesc... să vorbesc cu mine să vorbesc cu ei, acum sunt din nou, eu și cei patru pereți, pereți cu care aveam discuții îndelungate,
...hm...picuri de lacrimi ale gandului mi-au inundat sufletul...nu ma asteptam...un timp scurt pt mine dar mari realizari…singur sunt acum...eu patru pereti, doua paturi masa si calculatorul, care
…gândesc… și gândul fuge în mii și mii de părți… gândesc… iar gândul fuge peste tot…unde te găsește pe tine…un gând peste altul, și iar și iar și iar… îmi amintesc de tot… nu știu ce să spun, mai
Deschid poarta sufetului meu,
Și trec peste fiecare sentiment...
Suferință și tristețe,
Bucurii și împliniri...
Peste fiecare trec,
Să te caut pe tine...
Merg dar nu te găsesc,
Te strig dar
O stea pe cer a răsărit
Chipul ei s-a oglindit în ea
Mi-e greu să cred că nu-i a mea
Mi-e greu să cred că ea-i o stea
O stea ce foarte greu e-atinsă
De-o rază de lumină stinsă
A cărei flacară
Mi s-a spus cândva... să nu mai plâng
Și mi s-au arătat oameni de rând,
Care trăiesc greu pe pământ, dar li se pare firesc,
Care-și feresc privirea de tot ce le arată firea.
Și mi s-a spus,
DN