Poezie
Anotimp
1 min lectură·
Mediu
Respir lumină...
Agățată de o cracă de an,
Pe brațe îmi cresc muguri de soare,
În păr mi s-a prins cel mai curajos
Înaripat efemer.
Degetele mimează
Prima lacrimă de fericire
A glasului amorțit de troiene...
Iarba dansează speranță
La brațul unui Cronos
Beat de atâta viață!
Trupul vibrează de stele scăpate
Dintre gratii de nori.
La noapte...se vor arunca
În cerul de ape s-aprindă simțiri.
Respir lumină...
Din pământ udat cu amintiri cresc vise
Sărutate de mâine...
Respir lumină
Și alerg...
Nu!
Zbor...
Și îmi zâmbesc
Cum ar fi trebuit să fac de atâtea ori!
3 martie 2003
054.508
0
