Poezie

Metamorfoză

1 min lectură·25 februarie 2003

Mediu

Dintre ruine abia se zărește

Poteca ce am colindat odată,

La braț,

Amețiți de șoapta garofiței crescută pe ziduri.

Abia se mai aud pașii în tandem

Ai viselor noastre,

Tropăind stângaci pe dale

Martore atâtor iubiri.

...câteva petale strivite

de povara buzelor tale sărutându-mi părul.

Copacii mai știu a spune povestea

Trupurilor noastre scăldate-n lumina amurgului,

Iubind...

...senzații de lacrimi dulci,

sorbite în dansul nebun dintre fire de iarbă.

Tu...iubitul cuminte...

Eu...iubita rebelă...

Mă iartă de-am strivit cu sufletul

Ce ar fi trebuit să se nască șansa

Codrilor blestemați de zadarnic...

Iartă-mi iubirea...

Îngroapă-mă în munții de zile

Neîngroșate în calendar,

Să revin, poate, altcuiva...vis

Și ție...

Sărutul hoinar de pe frunte.

25 februarie 2003

001.737

Diana Mitrut. “Metamorfoză.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/diana-mitrut/poezie/37719/metamorfoza

Comentarii (0)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.