Poezie
Aproape de cer...
1 min lectură·
Mediu
Îți amintești oare de crucea de piatră,
Martora lacrimilor noastre căzute
Pe obrajii de iarbă ai lui?
Cum priveam spre abis și-ntrebam
Dacă ar fi să murim în aceeași cădere
Prin golul viclean?
Ei bine, aseară,
Împreuna cu amintirea capului tău
Culcat la mine în poală
Am rupt-o în mii de bucăți.
Și n-a curs sânge așa cum mă așteptam,
Nici n-a-nceput să doară...
A urlat în mine, pentru întâia
Și ultima oară,
Dorința de a ajunge în pelerinaj,
Singură și beată,
Să pun o floare
La mormântul verilor noastre de altădată.
Îți amintești oare de crucea de piatră
De acolo de sus?
E singură și nu mai speră
Ca iarna ori vara,
Iubire stingheră,
Să alunece spre nicăieri.
16 decembrie 2002
012.713
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Diana Mitrut
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 122
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 25
- Actualizat
Cum sa citezi
Diana Mitrut. “Aproape de cer....” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/diana-mitrut/poezie/32394/aproape-de-cerComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
AM
AMAlina Mirea✓
Crucea de piatra vegheaza mormantul verilor noastre de altadata.Foarte frumos spus. Si foarte trist.De-ar fi sa murim in aceeasi cadere...
0