Nocturnă

am sentimentul că nu-mi aparțin, degetele mele bronzate pipăie carnea unui bărbat suplu, un alt bărbat care deschide palma în jurul tâmplelor mele absente; sunt o femeie calină acum sub zâmbetul lui mulțumit, am devenit o respirație albă în dreptul trupului tuciuriu, mai arcuit decât vara trecută, mai copt, mai robust; am îndrăznit să ridic umerii deasupra oamenilor care trec. În jurul meu s-a instalat sens unic, o interdicție clară a îmbulzirii; trebuie să evit ambuteiajele, după amiază mă dedic reveriei…acum știu că pot să îmi pudrez genunchii în roata soarelui, până la apus. Sunt din nou o prezență sensibilă, ochii au cărbunii nocturni, simt pielea mea umezindu-i secvențial pleoapele; este adevărat, îmi lipsește apa; mi-e sete, buzele mi se încrețesc spontan, Enya tace, tace odată cu mine, până la înnoptare; acum sunt sigură și atât de plină, simt o altă femeie acolo… este ca și cum el m-ar cuprinde de umeri și m-ar iubi.