Ea

\"ea săruta de o mie de ori la marginea inimii\"
unde tăcerea ta o crește pe a noastră. unde ne povestești de pomi pe care-i rodești cu \"semnele tale de zbor peste tăceri dezpletite\".
lasi vulturii sa-ti bea sânge din palma ghicită

nu rodesc eu pomii...inca nu stiu, nu pot face asta; poemul meu vorbeste de minuni. Eu doar imi rotesc ochii spre ele, sa-mi luminez mintea.
Gand bun!

E un portret limpede, trasaturi schitate in spirit, ca si cum acest chip abia intrezarit si totusi familiar, iti vorbeste din lumea lui. Acolo unde copacii nu au rodit, unde vulturii inca sorb din sangele palmelor si unde iubirea se rotunjeste din aripi. Imi place cum stiu orbii aceia sa roteasca curcubee. Frumoasa imagine.
Cred ca atunci cind ai in fata ochilor un peisaj clar, o inchipuire bine trasata, o istorie curgatoare, poezia ta, Diana, se scrie mai fluid. Think about it.
Multumesc pentru ca m-ai facut sa vad altfel chipul, sa il regasesc.

Ela

cu drag.

ea se transforma in poarta . martora muta a doua lumi intre care circula vulturi ce consuma orizontul de singe . \" ea saruta de o mie de ori \" incalecind puntea suspinelor , dincolo de care cuvintul abdica . ce-ar fi daca ai renunta la repetitia din versul 4 ? sugestie : ghicitul in palma nu putea , ...

multam pentru sugestie; intr-un alt context, as fi tinut cont de ea, insa aici nu pot. E o poveste care nu trebuie miscata.:)
Gand bun!