Diana Lorena Țugui
Verificat@diana-lorena-tugui
„,,orbirea nu se ia,Nici moartea nu se ia,dar murim cu totii''(Jose Saramago)”
o jumătate de iarnă o jumătate de soare de 15 martie 1991 de la Brașov apoi o copilărie uitata undeva in Salcia(Teleorman) și secunde împrăstiate în Giurgiu olimpiade,concursuri,reviste scolare,versuri putine, oboseala,idei parca și mai putine,undeva la mijloc,nici mediocru suficient,nici ridicare întreagă Timp,o multime de timp-anaconda strangulându-mă
iti multumeste sincer,
Diana Tugui
Pe textul:
„hibernare" de Diana Lorena Țugui
Poemul apare din propria lume,pe care o taraste dupa el,incercand sa o silabiseasca.Lumea poemului acestuia cuprinde planuri pentru un viitor despre care se spune mereu ca e imprevizibil,dar pe care poetul,vazator al multipleor sensuri ale lumii,il descopera monoton,mediocru:
,,vom aprinde orașul copacii noaptea și visul
vom râde isteric la marginea noastră
deasupra doar cerul acoperiș pentru vremuri mai bune
până la moarte și înapoi un singur anotimp alb
vom obosi într-un târziu și vom lua decizii\'\'
O lista ca de cumparaturi,ceea ce se ia si ceea ce ramane,cine vinde si ce(sau amaneteaza doar?),cine ne urmeaza si cine ne paraseste,pana unde putem urca si pana unde cobori,moartea e umbra fidela ,,ca un câine credincios până dincolo de limitele răbdării până dincolo de toate acestea\'\'
Apoi,numai ideea mortii aduce moarte:,,nu mai strigăm e vocea pierdută de-acum și nu pornim în căutarea ei
s-au surpat în interioarele noastre lumi am văzut lumina celor care ne-au iubit stinsă
fără putința de a-i ajuta am privit înspre ei și am trecut mai departe
am văzut ochii fratelui de sânge închiși pentru totdeauna și nu i-am stat la capătul drumului
nu se va mai întoarce niciodată la noi nu îl vom mai aștepta
fără putința de a-l ajuta am trecut mai departe nu-l vom mai aștepta\'\'
Si totusi nu e momentul,o calatorie nu inseamna Calatoria,dar ajuta poetul sa se intoarca mai bogat cu mii de sensuri dintr-o viata aparent seaca:
,,ne întoarcem acasă înlăuntrul nostru
ca melcii bătrâni vom sta ascunși în refugiul uriaș din inima noastră
pe care nimeni și nimic nu o va mai putea ucide de-acum\'\'
,,Acasa\'\' e o solutie provizorie...poetul e facut pentru a calatori,a vedea si a spune,a lua decizii si a le da inapoi(nu fara consecinte):
,,decizii decizii decizii
mâine le vom uita și o vom lua de la capăt căutând altele mai noi mai puțin înțelepte
dar vom aprinde orașul copacii noaptea și visul cât să avem și noi puțină lumină
pentru drumul spre ultimul și cel mai sigur refugiu\'\'
Nu,Dana,nu e o poezie facila,e o calatorie ametitoare,prin sensurile pe care le aduce,prin apropierea de moarte pentru a o privi in fata si a spune:,,nu,inca nu e gata...\'\',raspunsul fiind:,,pentru poeti niciodata nu e gata,cu adevarat\'\'
Pe textul:
„refugiul" de Dana Banu
strângând în mână amintirea ca pe o portocală
și numără cu ochii spre cer:
„antantedizemanepedizemanecompaneantante!\"
asa ca am continuat lectura si am descoperit:jocul adus in universul trist al poetului-matur,am facut ,,un triplu salt în desenul căii lactee\",am urmarit sentimentele minimalizandu-se,rupandu-se,apoi iesind cu surasul amar inca acolo,in timp ce amintirea unei copilarii cu jocurile acestea,dar mult mai naive si la o scara mult mai mica,urmareste poetul indeaproape.Un poem complet si complex,care impresioneaza.
sincer,
Diana Lorena Tugui
Pe textul:
„nopți albe cu gala" de carmen nicoara
cu admiratie,
Diana Tugui
Pe textul:
„într-o miercuri prin luna lui august" de Dana Banu
\'multiplelor
si fiindca uitasem:P
cu drag,
Diana Tugui
Pe textul:
„refugiul" de Dana Banu
nu am mai trecut demult, stiu, mereu ma retine ceva , dar acum nu puteam sa fug oricum. Pentru ca mi-a placut titlul poemului tau. Nu ma asteptam la expresii vulgare sau mai stiu-eu-ce si de aceea am citit.
Se poate fara bun simt, se poate si fara sensibilitate, se poate oricum, doar de-aia citim poezie , nu, ca sa mai arunce unul, altul cu trivialitati fara nici un fel de incarcare emotionala etc etc.
Acum poezia, ca indignarea mea oricum nu ajuta la (mai) nimic:D Imi place inceputul, dar ne cam dezorienteaza, in sensul ca lumea o sa se astepte in orice moment ca tu sa spui si altceva in afara de ,,doi își cască gurile a sărut
își trec limbile peste speranțe
ca și cum
ar mai fi timp pentru altceva\'\' . Dar nu. Peste aceasta imagine vine un copil care schimba registrul. Imi place imaginea ,,fiica mea s-ar încălța în pantofii ei roz
ar învăța tango la trei ani\'\'.
Finalul imi scapa, insa.
sincer,
Diana Tugui
Pe textul:
„pornografice timpuri" de angela spinei
Va multumeste sincer,
Diana Tugui
Pe textul:
„poem transparent" de Diana Lorena Țugui
un treining și vesta albă, din lână,
pantaloni de bazar cu bată jos
și șosete de casă, acoperite de ciorapi subțiri de magazin.\'\'puteti nota o oarecare legatura care se formeaza intre imagine si sentiment.
Versurile au forma,dar nu intereseaza \'\'cuvinte goale ce din coada au sa sune\'\'.Spuneti/va parerea,vorbiti si despre sentimente pentru ca poezia este ceva mai profund decat o constatare a unor fapte diverse.Cititorul astepte sa fie emotionat intr-un fel,ori dumneavostra nu-i permiteti decat sa vada.
Pe textul:
„aveam un vers..." de Marius Irimia
De îmbunătățitO babă bătrână\'\'...nu mai specificati ca este muza,daca va indeamna sa scrieti(cum o sa vedem in continuare),cititorul o sa se gandeasca la rolul ei.In literatura sunt permise anumite constructii care in limbajul curent sunt considerate greseli.Se poate si ,,baba batrana\'\' in poezie,dar epitetul ar putea fi inlocuit cu ceva mai sugestiv(la fel pentru versul,,Ca o fată
Tânără de optesprezece ani\'\').Cate caracteristici ar putea avea muza aceasta a dumneavoastra!Si totusi,daca doriti sa o pastrati batrana la inceput,apoi tanara,accentuati aceaste insusiri cu ajutorul altor adjective.
Un rol important in poezia aceasta il are dialogul muza/poet...de aceea ar trebui construit cu mai multa atentie.Raspunsurile muzei,,Fă-mă tânără\'\'sau\'\'Scrie..scrie..scrie\'\'sunt prea seci,lipsite de sugestie.Necesita o reformulare,in care sa implicati neliniste,tristete,poate chiar tragism,stari de care actul creator nu este strain.
Nu pot incheia fara sa precizez ca recitind poezia pentru a observa ceea ce nu este la locul lui,am retinut insa starea,sentimentul care a animat poetul(care pe masura ce forma o sa se imbunatateasca,o sa fie mai bine conturat),ceea ce este un semn bun.Scrieti luand in serios ceea ce faceti,simtind si mai ales recitind ceea ce ati scris de atatea ori incat sa puteti vorbi singur de greselile facute.
Pe textul:
„Mamele mele" de Mihai T. Ioan
-simetria (,,strig bună dimineața ca și cum
lângă mine chiar e cineva
și-mi răspunde \'\'),cuprinde o multime de nuante ale tristetii,de la asteptarea solitara la insistenta de riual(personal)al cuvintelor
-penultima strofa,pentru ca prezinta adevarata fata a oamenilor:D ,,sau cel puțin cartierul acesta
unde oamenii sunt mici
insecte cu burtă
cu arome în păr
ce-și depun lacrimile
pe umărul meu\'\'
Ce nu vreau sa retin:
-repetitia lui ,,simplu\'\' in ultima strofa,suna oarecum...evident?!:D
punctul dupa ,,nu-mi raspunde\'\' din prima strofa...se poticneste privirea in el si pe urma nu mai vrea sa treaca mai departe(nu e mai bine fara?)
-,,sa deschid\'\' dupa ,,chei\'\'-lasa-ne pe noi sa ne imaginam ce vrei sa faci cu cheile alea:D
-crapaturile din a doua strofa-parera mea e ca se descurca poezia foarte bine si fara ultimele versuri de acolo
sincer,
Diana Tugui
Pe textul:
„m u l t i g a m e" de Dan Mureșan
Si acum...tot cu mainile goale raman...greseli in continut?(doar el mai ramane)...sa duc razboi cu fiecare cuvant in parte...hmmm...adica sa lew spar putin capul...:(
Pe textul:
„anticameră cu nebuni" de Diana Lorena Țugui
am observat constructii de tipul ,,o poveste unică, ca om printre oameni, dar special pentru cerșetorul ce te vedea cum apăsai pe călcâie vara când purtai pantofi stacojii,\'\', ,,ai trecut ca un portativ în dezacord peste multe suflete frumoase, pline de poezie,\'\', ,,telegrafiată în gândurile unei secretare, ale iubitei uitate la colțul cinematografului\'\' prin intermediul carora reusesc sa percep starea pe care ai vrut sa o transmiti.
Finalul e frumos,e la locul lui...se mai poate lucra insa la inceput.In rest e bine,e senzatia aceea de lume haotica,de existenta banala,de imprastiere a unor pseudosentimente
sincer-sincer
Diana Tugui
Pe textul:
„Sad life" de Diana Todea
1.Ar fi sunat mai bine subtitlul ,,lui Nichita Stanescu\'\'? El avea poezii de genul, spunand ca ,,dedicatia\'\' nu inseamna sa scrii poezia pt cineva anume, ci sa te gandesti ca i-ar placea cuiva dupa ce ai scris-o. Eu nu m-am gandit ca i-ar placea lui Nichita, dar da, a fost ziua lui si nu aveam de gand sa scriu nimic dar ma obsedau niste versuri ( ,, O, ramai ,ramai, ramai,/ palma bate-mi-o in cui/pe crucea de carne/ cand lumea adoarme\'\')
Concluzia acestei vorbarii ar fi ca subtitlul sta bine acolo unde sta:P
2.La ultimul vers din prima strofa o sa ma mai gandesc, imi place propunerea, o sa ma gandesc cum se modifica sensul asa, nu trebuie doar sa ,,sune frumos\'\', ci si sa pastreze ideea. Oricum,mi se pare interesanta sugestia. ms
3.,, nesangerand\'\' nu cred ca e un cuvant inventat de Nichita, cred ca l-am mai folosit si alta data, imi place mie de el:D, are ceva greoi si rosu in el
Nu stiu cat de greoaie e strofa, dar e aproape durere in lupta asta cu vorbele
4.Deci poezia asta are doar final?:)
multumesc pt trecere si semn
sincer-sincer,
Diana Tugui
Pe textul:
„spirală înverzită" de Diana Lorena Țugui
Cu respect,
Diana Tugui
Pe textul:
„la ora în care trec prin mine" de Teodor Dume
imi suna ca o jumatate de resemnare,cu accente de razvratire,cu,, tricoul cu lennon fără geacă/blugi negri teniși albi o brichetă în buzunar/10 lei și părul murdar\'\'.E si o jumatate de tipat aici,o demonstratie care se face siesi,o falsa demonstratie de fapt,pentru ca tu stii cel mai bine cum poti sa ajungi pana la capatul strazii.De intors e mai greu,usile nu raman deschise mult timp,trebuie fortate,implorate etc.
E ceva diferit de ceea ce am citit pana acum semnat Dana Banu,dar primul lucru care se impune este sentimentul,Dana nu scrie poezie fara sa o simta.Chiar si cand te ,,joci\'\' cum mai spui cateodata,intentia e evidenta si ascunde,bineinteles,o stare,mai intens sau mai slab conturata.Parca am mai zis, versurile tale respira si mereu am senzatia asta:).Nu ma plictisesc de poeziile tale(incerc sa fac rost de ele si pe hartie,e o obsesie a mea dintotdeauna sa tin cartea in mana,ca si cum as tine cuvintele),le citesc chiar si cand nu las semne aici(asta e o alta ciudatenie a mea,cu perioadele de tacere in care refuz sa vorbesc/sa scriu)
sincer,
Diana Tugui
ps:A doua strofa imi suna si mai diferit,nu ma impac deloc cu sangele ala in universul tau(poetic).
Pe textul:
„urmele zilelor noastre" de Dana Banu
imaginile(nu pot sa dau citate,toata poezia e un exemplu de imagine inchegata)
dezordinea si totodata coerenta datoria vocii lirice
titlul sugestiv,inedit(de fapt titlul m-a determinat sa citesc poezia)
un sentiment fragil(in prmiul rand tristete)redat pe nerasuflate ca si cum ai vrea sa fugi de el sau sa-l lasi undeva
poate ar fi fost bine sa las un comentariu mai ...,,elaborat\'\':D dar la ora asta raman doar lucrurile care m-au impresionat la poezia ta...
sincer-sincer,
Diana Tugui
Pe textul:
„click here to add a description" de Elena Mladinovici
ps:imi atrag atentia punctele de la finalul fiecarui vers....unele fixeaza foarte bine fraza,o leaga de ochii cititorului si o tine acolo cat timp ne dam seama de complexitatea ei.Dar la un moment dat mi se pare ca o impiedica:,,gata,pana aici ti-a fost\"...poate ca s-ar putea renunta la cateva ,de ex dupa semne sau pamant. Poezie in adevaratul sens.
Cu respect,
Diana Tugui
Pe textul:
„numelui tău uitând" de florian stoian -silișteanu
E o moarte aici si un regret,iar indiferenta simulata: ,,ai început să respiri sacadat
n-am venit doar m-am rugat să-ncetezi
ți-era teamă de fulgere?
așteptam\'\' capata accente tragice.Intre a ramane lucid si a urla de durere,prima varianta apare mai plauzibila,mai demna,desi mutileaza sentimentele.Nichita Stanescu spunea ca ,,a urla de durere inseamna a-ti consuma si a-ti infrange durerea\'\',dar tipatul tau de aici e mai mult un regret de a nu fi lasat sentimentul potrivit la locul potrivit.
Poemul este foarte bun,se vede cu ochiul liber ca e scris fara sfortari in privinta formularii,ceea ce ii imprima un ritm specific.In fond,e relatia dintre om si regretele lui,pe care nu le poate inabusi decat cu o confesiune si o promisiune totodata:
,,știi că am vrut să mori deși te iubeam?
nu-ți fie frică
o să te întorc \'\'
sincer,
Diana Tugui
Pe textul:
„pleacă din casa asta, nu știu unde, dar fugi" de Antrei Kranich
Nu ai auzit de ,, Lectia despre cerc\'\' ? Nu e nici un fel de linie nici sentimental-superstitioasa nici altfel, e un omagiu daca vrei, o incercare de a cere iertare ca nu il intelegem suficient. Macar sa-l respectam daca nu il intelegem. Macar atat putem face. Si despre Arghezi vorbeai cam tot in halul asta, ceea ce denota ca nici nu ii cunosti, nici nu ii apreciezi, nici nu ii respecti. Poezia nu incepe in sec XXI daca nu stiai.
Iti multumeam pentru parerea initiala. Nu cred ca ai inteles nimic din poezia asta.
Pe textul:
„spirală înverzită" de Diana Lorena Țugui
imi incepusem ,,acuzarea\'\' la modul general si de aceea se prezinta asa ca un ghimpe in coasta acel substantiv ,,oamenii\'\' la inceput.Aveti dreptate,are sau n-are ceva,incetineste ritmul,o sa-l transform probabil in pron la sg
Uneori poeziile nu au titlu si agonia are rubrica special pt asa ceva.Primul era ceva cu soarele,dar suna patetic.Probabil ca si asta.Mai bine simplu si lejer ,,fara titlu\'\' pana gasesc altceva.
Va multumesc pentru observatii,o sa tin cont de ele.
cu respect,
Diana Tugui
ps:as fi preferat mai multa subiectivitate in ideea dumneavoastra
Pe textul:
„ cap plecat" de Diana Lorena Țugui
