an alfa beti za rea

de mâine mă fac culegătoare de vii

să-mi transpire pe piept soarele lipicios

să port o fustă cu crizanteme decojite

de pe vremea când trăia bunicul

și o bluză gri de atâtea toamne

să miroasă a căldură a om epuizat

a struguri striviți cu tălpile goale pe pământ

nu o să știu cât e ceasul o să smulg

până seara târziu strugurii din carnea lor

o să mănânc așa de mulți

încât o să mi se-nvinețească fața

îngrozitor

(e foarte bine când mă gândesc la propriul viitor ca și cum aș juca xși0 trebuie să iau pe în calcul orice posibilitate dacă mi se va propune să fiu statuie de bronz și eu numai piatră

am cioplit toată viața mea de unde o să știu în ce secundă să las gestul înțepenit în aer

se pot lua câteva măsuri să uit să citesc și să scriu exact în momentul ăasta să nu pot ști ce v-am spus și să nu pot întinde mâna până la următorul cuvânt)

mă văd lucrând pe un șantier oarecare

port o imensă cască galbenă care îmi acoperă

pe jumătate după-amiezile

îmi fac conștiincios treaba

pe trotuar trec oameni spre alte vieți

oarecare

deodată

vecinul de zid îmi trage un pumn

eu îl înjur gândindu-mă că e mai bine

să fac o salată când ajung acasă

salopeta mea roșie cu trei numere

mai mare

miroase a fum de țigară a ceapă verde

gata ultima cărămidă e lustruită

ca bocancul unui militar mort

undeva în Asia dar asta e altă poveste

(în ultima vreme am mâini scurte și unghii lungi vă rog să faceți rezervări din timp pentru poezii cu dedicație ce naiba nu mai e loc)

LOC

TIMP

PERSONAJE

ACÞIUNE finită