Diana Caragiu

secunda întoarcerii tale în ușă, plouată, într-un trenci ponosit se zgâiește mirată la mine nu mai am ochi am în schimb două cadrane mari două ceasuri pentru aducere aminte ceasul drept

balamalele vieții ne-au tradus plata ulei virgin estetica mi se așază pe limbă și geme tăcute sunt căile tale numele ți-l șoptesc în palme și linia vieții prinde contur

înzăpezită în albele tale nopți lupii tăi trec în haită prin mine sângele începe să-mi urle a pustiu și pântecul meu stă să te nască sub steaua polară sub colții din palme sunt toată tu

în dimineața asta nu-i niciun asalt îmi trec doar mâinile prin părul tău și mă arunc în albastru ca pe-o fereastră ferecată cu flori o să mor aici între tranșee cu gândul spart cu inima

te prinzi de el și ploaia trece prin tine ca o vorbă aruncată din mers pe care alunecăm două stații mai încolo vatmanul ține un motan în brațe probabil că toarce, are ochii în ceață nu cobori?

când ziua face cumpănă în poarta nopții și luna se dezbracă în picioare să nu ne dezlipim retina sărutul se întoarce mut c-un suflu nou la colț de buză acolo a venit și muza

am trecut pe lângă mine și nu mi-am dat seama era bâlci duminica Tomii când mă îndoiam și mă urcasem în cârca timpului să-mi pun degetul pe rana Cerului în sângele lui m-am privit ca într-o

tot cerul trosnește sub mine pasul tău confuz îmi pune piedică de jos mă uit la tine cu o venă în mirare și una în exclamare un ochi verde și unul roșu peste mine treci pe orice

îmi cade viața în vine ca un chilot fără elastic dar cine a spus că aici sunt bariere? nu mă lega la ochi vreau să văd traiectoria ultimului glonț

pe ulița asta plouă mereu mărunt și tăcut poeme fumate prea mult tuberculoase zac pe caldarâm mă ascund după timp ca un copil după fusta mamei și-mi despletesc cuvintele să văd cât de lungi

la gâtul mielului cuțitul cântă strident ca un fierăstrău în călduri ob-la-di, ob-la-da life goes on, bra mă spăl pe mâini, mă spăl pe mâini, m-ai auzit? tunde iarba și dă-o

la marginea lanului, copilul îți sărută palmele îl privești în ochi și în timp ce-i vorbești despre pulsul glodului ai prins între două degete de la picioare moțul curcanului cu aceeași

pe acoperișul inimii gâtul lung al lebedei vorbește despre grația spânzurării limbii de un cuvânt ți-am îmbrățișat gândul cu o singură mână ce caută în iarbă cheia omidă a frunzei

în deșert vorbele ți le-am adăpat și toate cămilele au plecat mulțumite kamikaze îmi flutură părul peste umăr bezele pasul tău nisipiu îmi aruncă vino și vezi fierea scursă prin putina

fluturii de la fereastra ochilor tăi s-au cățărat pe pleoape și amenință că se aruncă în golul dintre noi doi eu îți spun fă patul și culcă-te stinge lumina nu-i vom lăsa să moară sunt