diaconescu diana

știi ce mi-ai făcut? m-ai oprit din căutare! tocmai am ramas agățată pe-o stare fără de gând... c-o amplă culoare! tocmai m-ai lăsat fără cuvinte. mi-e inima plină, c-o miere

am vrut sa fiu sunet ca tu să m-auzi, aproape. am vrut să fiu flacără, ca tu să mă vezi, încet! am vrut să fiu zbor, pentru ca tu, pentru ca eu.... sa ne-devenim, regret!

mai mult... din lipsă de decoruri smulg o clipă adevarată și caut umbre și sonoruri recautand trăirea toată! în atmosfera\'mprastiată în lumea mea demult zvântată de ploi mai

Am trecut de suflet, Si’am ars la‘ntâmplare Iaduri de neiubire Duse la altare Supspendate de timp. Am trecut de suflet... demult! In istoria nedesăvârșirii Absolutului gând. Si-mping peste

îți simt sunetul mișcării, după pașii ce mi-i lași. îți sun zâmbetul să-l răfoiesc când îmi dai voie să-l iubesc. îți caut mirările, și mă acopăr cu ele, până târziu, până la

Vreau secunda ta Să mă inunde de tot Vreau izvorul ploilor Din tine Vreau războiul amurgurilor Demult de tot, Vreau berile pline! Si spumegând fericit Intre mine și tine. Zâmbetele

Mâine O sa nasc ecuatorul Intre lumile mele Si ale tale Mâine O sa nasc o idée De nou inceput Mâine O să –ți caut zâmbetul pe trasee De lut! Mâine o săă cădem de-acord Că iubirea-I o

Iți colind, Din gânduri, In trecut! Imi petrec zborurile La tine pe pleoapă Si regret! Zâmbetul, Zorile Atâtor dimineți, Fără lumină, Fără de tine, Fără umbra Clipirii clipei Până

Să-ți construiesc, castele de nisip Cu zâmbetul anilor, In ei?? Să-ți desenez , Firul visului până la tine’n adânc? Să’ti scriu mirarea, Pe cearceaful minții, Alb, Parfumând, surâsul

n-aș vrea să te pierd... nu acum, nu așa! n-aș vrea să mă trezesc dimineața fără gândul că exiști... îndrăgostit pe undeva de cineva... n-aș vrea să te pierd nu acum, nu așa!

mi-am luat la rost, rândurile din care numai palma ta a mai rămas. mi-am luat la rost, gândurile Din care Doar fulgul tău de nea De privire verde Nu s-a topit și nu s-a’ntors mi-am luat

m-am potrivit: m\'am potrivit privirii tale-o vreme și te-am simțit cum cauți, cum mă vrei. m-am potrivit ironic și alene scânteilor, din ochii tăi. m-am potrivit și-n suflet și ca

Am dat sensul Curgerii mele’napoi Peste toate cuvintele Adăpostite funebru Am dat curgerile Povestirii din noi Peste tot ocolul de pași Peste toată noaptea aceea Vânăt albastră de stat Cu

Imi vor cireșii umbra ta fără de soare Imi vor inima, ecourile tale Fără de-ntrebare Imi vor auzul,văzul Cristalele, din somnul tău pribeag Si un cuvânt În pumnul Plecării noastre-n alt

eram foarte un pic.... datorită ție eram foarte puțin în lăsatul meu de clipă în penumbră și gol. eram foarte sculptat desenată din firea lucrurilor și eram foarte... plutind nepereche și

Arcuiește-mi mirarea Din zâmbetul tău, Peste pașii mei Incet rostogoliți. Arcuiește-mi Plânsul Din ce în ce mai greu Peste moartea Peste speranța Peste visul acela Ca …vom fi iubire

Inima ta E ca o cameră rotundă Fără de muchii. E o cameră plină cu minute Imbrătișấnd aerul Pe șoptite. Inima ta… Neprielnică Distanței dintre... Visează la marea Mirărilor Din toate

eu cred că am să-mi pun un geam sablat pe gene acoperite\'n scrum eu cred...că am să urc nezăbovind pe raze urcușuri în amurg... eu cred că voi munci alăturat prin lume mirării tale

Imi dau voie La fericire Imi dau voie să cad în înalt Imi dau voie să risc In iubire Imi dau voie Să fur Azi Un tanc cu iubire. Sa fur un asfalt plin cu pași De-îndrăgostiți. Cu priviri de

pornire... Îmi vine să-mi umplu Genunchi de nisip, Pe străzi paralele Pe străzi de granit. Îmi vine să-mi frâng, În glasuri de miere, În unde de dor, În bucle de fiere. Îmi vine să-mi

am un gât plin cu plâns de toamnă și ardere, de tine! am un gât plin și înnecat de rostul vietii! și-mi pasă uneori de vântul irosit din tine, și-i fum! și încă ceață!

am fost blestemată să fiu și să nu mă vadă nimeni am fost blestemată să dor și să doară tot blestemată să las liniștea cuvintelor să pască tăcerea, blestemată să tot!

Aș vrea să fii chiar tu distanța mea de la umăr până la inimă... și aș mai vrea să fii tot tu distanța mea în treptele pănă la cer... să fii surzenia \'mi până la uitarea\'mi de

Am revenit, La cea care sunt!~ Degradabilă! Am revenit la puterea din mine De dincolo de cuvinte. Te-ascult în proporția Dintre lacrimile ce curg, Le iau și le pun înapoi, Pe obrazul