diaconescu diana

Găsește-ți gând Ca să mă’ngropi cu toamnă Din podul palmei mele alergând… cu strop în strop alegănat și\'n goana, timpanului din podul palmei mele, să-l îngropi! Găsește-ți gând Ca

Mă dor cireșii Mă dor teii Si incheieturile mâinilor. Am ascultat azi noapte Cum le umpleau cu șoapte zeii Anesteziindu-le inimile. Si mi-au imprimat în culoarea timpului precisă, o

dacă nu te-aș fi întâlnit, mi-aș fi dorit să sufăr... dacă nu te\'aș fi recunoscut aș fi inteles sa fiu pedepsită dar dacă... nehotararea ta... e reală, atunci eu pot suferi în

Venire mi-a venit să imi apropii urechea de pământ și să privesc la stele în apă, și arzând să plouă peste ele… cu scoci cu pești și cu nisip turbat cum de-a mea viață am uitat. să

Îmi strâng penele înaripate și plânse, dintr-un zbor, Înec cuvintele prinse de pietre și ne-dor Îmi iau zborul și-l sufoc cu ape Îmi iau auzul si il fac iaz și il pun sa sape la baza

mă duc cu lacrimile \'n plimbarea gândului pe chipul tău! îmi pun inelele visului pe perna somnului si\'mi plimb surâsul amestecând cu totul chipul tău! îmi plimb îmi port îmi pas... în

nu mă lua, de mâneca visului, abrupt invins... de crude realitați! lasă\'mi doar forma de umbră, a gândului tău indecis!

traiește-mă dar... traiește-mă odată! ca să te cânt, ca să te-adânc, ca să te eu!

îmi plac lacrimile ce curg din chipul meu de dimineață îmi plac..cuvintele nerostite din podul palmei tale

Am încet Un singur gând Care mă duce către tine Si-l simt fumând O părere…. Unsă cu miere Si’apoi cu plâns. Poate Am ars-o eu Incet , Iluminând o urmă Impăcată Ce delimita Distanța

mă întorc în păcate, agonizând încet mă întorc în trăirea ursitelor de plângeri. mă intorc în crispate gesturi de vată mă întorc și-o să spargem uristele la îngeri! mă întorc... și-o să

Uneori, Ca să nu-mi adorm găndurile Stau trează , Să nu adorm nici eu, Uneori, Să nu-mi uit plecăciunea , Imi plec visele In ploi , furtuni mereu. Uneori, Ca să nu-mi uit spusele Stau

incantație Într-o seară am confundat luna, cu geamul rotund, de la inima ta.... în jur era întuneric pustiul înconjura lumea iar seara... seara era tăcută și grea. într-o seara am

m-am hotărât să mușc din măr.... ca să otravă ție! m-am hotărât să mușc din culoare... să fiu noroc! m-am hotărât să mușc din privire.... pentru că m-am hotărât... ca să foc!

aș păși încălțată pe surâsul tău aș sta așa din mirare în mirare așfințind tematic sau curgănd a șoaptă, lângă sufletul tău. aș muri de doruri și aș păși încet fără să te tulbur... fără

nu mă pot apropia de pământ până nu te naști. nu mai pot apropia vreun cuvânt până nu -mi copii zâmbetul tău să mi-l lași! nu mă pot apropia de stările tale fără urme de pași. nu îți pot

Iubirea e o cămară Urâtă-n care plouă… Cu frig și multă ceață…. Atuncia doar când cineva lipsește! Iubirea...e o călimară Din care Inmuiate-n cerneală Doar Două inimi pot scrie Pătând cu

Sunt un copac Cenușiu, De la marginea așteptării albastre, Sunt, Un ropot De sori stinși In deziluzii grena, și mai sunt… Cred, O șipotire, De steluțe movii Peste ninșii

Iți simt Inima Si asta mă doare Că o știi Si ți se pare banal. Iți simt gândurile Si asta mă doare Ca…ard infernal! Ca un auz rupt Si în flăcări Iti simt golurile Puterea Si neștiința

te-au tăiat lumile în flori portocalii ți-au tăiat culorile în dungi neprăbușite, aurii ți s-au scos limbile ceasului amestecat în van cu timpul, ți s-au depășit limitele, anotimpului

sunt ceruri mai înalte decât ale tale! și sunt ceruri ce merită așteptate. îmi scurg din aripi printările goale întinse pe spate. curg aripi postate-n tulpine adânci și lugrube. curg

Cuburi de privire Sângerand pătrat Pleduri de hârtie Scaune și’un pat! Trei file de carte Rupte de povești Imi aduc aminte Azi că nu mai ești! Trei Frunze uscate Trei flori la presat Imi

e ciudat cum... mă trezesc eu uneori... cu o ciudată nevoie de tine cu o ciudată.... nevoie să mă ajuți să zbor! e ciudat cum îmi frângi tu interioarele viselor, uneori cand îmi

poate că așa mi-a fost dat! să te caut zilnic și să nu te găsesc în mii de întâmplări să nu te regăsesc să nu mă regasesc nici eu fără haina privirii tale fără învelișul blând al imensei tale