despina amariutei

multumesc pentru vizita si interes, o sa postez in curand niste poezii.

Scuze, abia acum am descoperit comentariul. Multumesc de vizita si ma bucur ca ai regasit in aceste versuri ceva din propria ta sensibilitate. Sa fie de vina albastrul?

Dragoste si bucurie, spor si toate cele bune va ureaza Apsidena si asdf!

Multumesc pentru vizita si apreciere Alina, si eu te citesc cu placere si urmaresc activitatile voastre la Iasi. Felicitari pentru tot ce faceti.

Anna, poate am vrut doar sa compensez pentru lungimea iernii, multumesc de vizita si comentariu.

Multumiri pentru vizita si observatie, Nerisa, pardon, Serina, ufff, m-am incurcat :)

\"Petala de chin\"

Este gestul asimilarii, sa iei norii de pe cer si sa-i aduci in causul palmei.

Abscisa +- infinit devine o diagrama cu ridicari si coboriri alternative care nu este decit frumosul si uritul, libertatea si ingenunchearea, trecutul si prezentul, dorinta si respingerea.

Toate se raporteaza la sinele tau, intre real si ireal, intre tristete si alinare, doar privind cerul

\"Daca pleci iti dau lumea mea si inca o petala\"

Pe abscisa beatitudinii Dumnezeu are de lucru intr-o alta parte a lumii.

\"Petale de somnusor\"

Este o continuare a contractului cu lumea
Timpul ridicat la verticala poarta cu el un rind de palme pictate pe trup ca niste repere ale unui zbor neintamplat

Salvarea timpului as numi acest efort poetic, un punct de plecare catre lume.
Daruirea exploziva din finalul poeziei cred ca este realul definitiv care te reprezinta

Te citesc, te admir, te aud de acolo de unde vezi acele apusuri de soare, de acolo sus de unde vezi linia orizontului.

Felicitari!

Culori glisante

Sărutul uitat
în vitralii de gheață
raze de soare


Geometrie instabilă

Viață viață via-
ță ca un cub de gheață
scurtă legendă

Răcoare prelinsă printre degete
De partea celalta a zidului
Pot să-ți aud pulsul

Multumesc pentru vizita si observatie, Liviu, ultimul vers este intr-adevar \"confuz\", nu continua logic ideea din primele doua. Crezi ca este mai bine asa?

Te astept oricand pe textele mele :)

Multumiri din nou, o stare mai feminina luminata de vizita voastra...

Stefana, ce surpriza sa te regasesc pe trei dintre textele mele! Multumiri din nou si sper sa ne revedem in curand...

Multumiri tuturor pentru comentarii si vorbele bune. Neisa, sunt sigura ca Stefana stie ea ce stie, de mine nu sunt asa sigura...

Dan, probabil ai dreptate, e intr-un fel un sacrilegiu sa abordam un gen asumat la la mana a doua si ignorandu-i regulile intime. Insa poate tocmai aceasta l-ar putea face mai apropiat sensibilitatii noastre proprii, atat de diferita totusi de cea asiatica.

M-am gandit si la ce a spus Liviu si am mai scris o varianta pentru primul:

Adun nisip în
palme - sită de gânduri
plaja pustie

Credeti ca este mai bine asa?

Multumiri din nou

Chiar daca experimentul se va volatiliza in timp, ramane experienta castigata.

Limbajul continua sa evolueze asa cum a facut-o intotdeauna. Nu vad de ce prezenta imaginii ar ameninta emotia \"literara\" a textului, chiar dimpotriva: cred ca imaginea complementeaza poezia intr-un intreg mai mare decat suma partilor.

Se pare ca muzica si poezia ritmata au aparut din necesitatea de a coordona respiratia cu activitatea fizica intensa.
Cred ca Neisa a reusit intr-un fel acelasi lucru, \"ritmand\" imaginea cu \"respiratia\" cuvintelor. Cu siguranta vor veni si altii si vor fi bineveniti. Si cred ca nici Neisa nu se va opri aici.

Mie mi-a placut foarte mult, felicitari!

Intr-adevar, draga Neisa, am incercat o poezie bifurcata, mai mult schita unui adevar multiplu.

Multumesc pentru vizita si apreciere

Intreaga frumusete a gesturilor adunate in doua secunde mari este o dilatare a timpului in care ai fost si pe care l-ai numit aici \"univers\". Intrebari care nu se mai intorc printr-un timp consumat, imbracat in gheata si \"greutate de plumb\"
Se mai face ca lumina inca staruie in coltul ochiului, plangand doar intr-un vis trecut in albastru

Te trezesti dimineata repetand cifra 7 si intr-un miez verde ascunzi infinitul. Ploua cu dor \"și mi-e bine, și mi-e bine\" citind/privind aceasta poezie.

Poezia este o imagine integrala pe care o iei cu tine la plecare si o derulezi in memorie, in tramvai, in autobuz, pe strazi. Azi te-am luat cu mine la plaja.

Pe coloana vertebrala a vietii cresc in fiecare zi crengile lui \"ieri\" si \"alaltaieri\" dintr-un \"azi\" niciodata clar definit.

Ai ales cifra 12 (a semnelor zodiacale?) si ai numit-o oginda. Tot ce mai poti vedea in oglinda, pe lumina, pe intuneric, tesatura de molecule divizata intre ce esti si ce ai fost.

Multumiri pentru vizita, Neisa, cred ca ai dreptate, ultimul vers parea o gaselnita buna insa parca nu se potriveste cu restul. Il voi scoate afara.

Multe multumiri pentru comentariu si apreciere, intr-adevar, cum s-or fi descurcat fara telefoane?!