Canon și fugă

desacopăr aici o serie de imagini deosebite, sensibile. stărilor, sentimentelor le sunt asociate elemente din natură și culori; culorile prind viață, iarba, câmpiile răsuflă când se comunică ceva, cand se vorbește:
\"îți vorbeam
în stilul delfin
în stilul liber incandescent\"
\"vorbeam…
vorbeam…\"
Cuvântul aici pare să trezească totul din neființă, vorba despre \"înotul prin iarba câmpiilor\"... te poate face \"dacă ridici mâna spre cer\" să \"simți un albastru\"
numai bine,
alex

O poezie senzorială, cu metafore frumoase, inductive \" înotul prin iarba\", \"în verde și galben rotind aerul\",
\"dacă ridici mâna spre cer
simți un albastru\",

în care însă se strecoră o forțare \"soarele pleca privirii noastre\", sau exprimări mai puțin izbutite: \"stilul liber incandescent\" (vs. \"stilul delfin\") și \"recitând poezii vizuale\" (prea explicit).

Ansamblul se susține, liric.

Bucuros de revedere. Revenire după aproape șase ani, pe Agonia.

Ghiocel

După un așa text mă simt lăsat cu ochii în soare când îmi dau seama că nu ai mai postat de atâția ani. E o poezie foarte frumoasă care debordează de naturalețe. Lejeritatea descrierilor, metaforele care nu au absolut nimic forțat în ele, dar mai ales finalul mă fac să îmi pară rău că nu m-am numărat printre cei care mai demult te-au descoperit. Cu toate astea, probabil că toate se întâmplă la timpul lor și este mai bine așa. Totuși, sunt tare curios cum scrii acum. Ar fi grozav dacă ai mai posta. Mulțumesc pentru lectură.