parcă aș vrea să fug
din brațele bunică-mii
Oara mă ține strâns am vreo doi ani și breton scurt
soră-mea e tunsă la fel și a împlinit cinci
știe că trebuie să zâmbească aparatului
altfel nu m-a
două vieți și două morți
mai du-te și tu pe la jeni
îmi spune soră-mea care o vizitează a treia oară
săptămâna aceasta
o spală o hrănește îi pune pansamente
cum n-a făcut pentru nimeni
mai du-te și tu pe la jeni
îmi spune soră-mea care o vizitează a treia oară
săptămâna aceasta
o spală o hrănește îi pune pansamente
cum n-a făcut pentru nimeni niciodată
degeaba
moartea s-a
citesc prin dioptriile tale doamne
despre mine
în primăvara asta dată în mintea copiilor
curcubeul se adapă și din noi femeile
ca și când am fi primit în dar
un buchet din penele păsării
un evantai pervers îți e privirea
devin gheișă
cu florile cireșului de pe kimono
înghețate de teamă
și speranța ca laitmotiv
pentru un blackfriday permanent
la dragostea ta
apă în ape
am fost încă de la început
o cetate în care creșteau suflete și iluzii
atât de frumoase că și viața murea de invidie
până mi-am rămas mică în propriile ziduri
mă doream poem cu normă
ca un câine lihnit mâna dusă la buzunar
urmărești de la etaj
cum pletosul de pe trotuar trage lacom din țigară
de azi nu se mai fumează decât în aer liber
poate înlăuntrul zidurilor
mătura
a fost atât de frumos
să spun
pe când îngerul
mă va servi cu o cafea
și
cu un zâmbet complice
îmi va arăta pe fereastră
eternitatea
să-mi pun iar degetele
la încolțit
și uite cum ne intersectăm
așa ca din întâmplare pe șosea
și chiar e-o întâmplare
mașinii mele negre nu-i mai deraiază inima
înspre parbrizul mașinii-tale-negre-cadou-de-nuntă
i-am reglat
e ziua ta și nu te mai sun
să-ți urez să ai parte de aia și de aialaltă
ți-ai făcut parte oricum
cu buletinul pierdut
doar o mână de lut
m-ai sălbăticit
și pare să-ți pese
știu că plângi
vorbești de destrămare
gânduri cu taxă inversă
iar eu am încetat să mai străbat
cu disperarea flăcării pe ultimele vreascuri
drumul dintre tine și tine
trecutului i-a trecut vremea de
ar trebui chiar să vă cert domnule profesor
poezia nu e cireșul ăla înflorit
din care rupsesem o ramură
și-am adus-o în clasă
dacă am tăia întreg cireșul m-ați întrebat
și de-atunci toate
te apropii abordezi fața de empatizat cu rudele
jalnică adunare se aude glasul culegător de lacrimi al preotului
îți ascunzi râsul în mănușă și privești îndurerata adunare
neamuri vecini prieteni
am cunoscut de atâtea ori moartea
că nicio otravă nu mai ucide
înghit în doze mici
tristețea unei duminici de ianuarie
un fluture prea grăbit va sucomba între ferestre
între rai și
de ce mama naibii nu poate crede nimeni
că n-ai acasă bucătarul menajerul
grădinarul maseurul personal
adică iubitul perfect
pe internet se poate obține miraculos
în numai douăș'patru de ore
am învățat pe de rost dezamăgirea
cum pe vremuri reciteam la nesfârșit cartea cireșarilor
privirile s-au refugiat
printre arborii cu aripile întinse rășchirat
pe cer
așteptând pe-o dragoste
iubirea
singurul demon
pe care mereu mi-l permit
și vina
poate-ai să mă vezi
ca-ntr-o perfuzie cu infinit
cea adevărată prin care trece lumina
pe-o tipsie de cântec
mereu îți aduc maci din
pentru că tu
întâiul cuvânt al sferei
dintre toate secundele universului
mi te-ai dăruit mie
pentru că nu m-ai deszidit
când te duream
cât pentru două inimi
pentru că tu
chiar dacă ai
cândva
a împrăștiat poezia în lume
precum cioburile unei oglinzi
aruncate din traistele vântului
mii de fărâme
găsind cu precizia gravitației
ochiul în care să ardă
de atunci ne căutăm
rimă
cândva
a împrăștiat poezia în lume
ca cioburile unei oglinzi
aruncate din traistele vântului
mii de fărâme
găsind cu precizia gravitației
ochiul în care să ardă
de atunci
ne căutăm rimă cu
timpul
și-a luat tâmplele în mâini
un înger căzut pe gânduri
își descoperă ochiul
ivorieee unde ești
aici
unde toarta ulciorului
prăvălit peste spini
s-a rupt
undeee
aici
unde am
în brațele tale moartea
are ochii albaștri
și poartă rochii de catifea
își pune cireșe la urechi
și mănâncă înghețată cu gust de vanilie
nisipurile cântă
și toate fetele morgana
aduc bomboane
mi-ai scris
prin viață
doar cu mâna stângă
cel mai adesea
vestale
învățai verbele să plângă
adjective descântau haotic
substantivul iubire
sinonim cu pronumele noi
niciodată
mai norocoasă decât luna
aripi mi-au crescut
ca o lumină pe umărul vremii
pentru a scrie în cartea vieții
nu trebuie să stai la rând
și piatra își are îngerul ei
mă botezi atât de