Deminescu Violeta Mirela

parcă aș vrea să fug din brațele bunică-mii Oara mă ține strâns am vreo doi ani și breton scurt soră-mea e tunsă la fel și a împlinit cinci știe că trebuie să zâmbească aparatului altfel nu m-a

două vieți și două morți mai du-te și tu pe la jeni îmi spune soră-mea care o vizitează a treia oară săptămâna aceasta o spală o hrănește îi pune pansamente cum n-a făcut pentru nimeni

mai du-te și tu pe la jeni îmi spune soră-mea care o vizitează a treia oară săptămâna aceasta o spală o hrănește îi pune pansamente cum n-a făcut pentru nimeni niciodată degeaba moartea s-a

citesc prin dioptriile tale doamne despre mine în primăvara asta dată în mintea copiilor curcubeul se adapă și din noi femeile ca și când am fi primit în dar un buchet din penele păsării

un evantai pervers îți e privirea devin gheișă cu florile cireșului de pe kimono înghețate de teamă și speranța ca laitmotiv pentru un blackfriday permanent la dragostea ta apă în ape

am fost încă de la început o cetate în care creșteau suflete și iluzii atât de frumoase că și viața murea de invidie până mi-am rămas mică în propriile ziduri mă doream poem cu normă

ca un câine lihnit mâna dusă la buzunar urmărești de la etaj cum pletosul de pe trotuar trage lacom din țigară de azi nu se mai fumează decât în aer liber poate înlăuntrul zidurilor mătura

a fost atât de frumos să spun pe când îngerul mă va servi cu o cafea și cu un zâmbet complice îmi va arăta pe fereastră eternitatea să-mi pun iar degetele la încolțit

și uite cum ne intersectăm așa ca din întâmplare pe șosea și chiar e-o întâmplare mașinii mele negre nu-i mai deraiază inima înspre parbrizul mașinii-tale-negre-cadou-de-nuntă i-am reglat

e ziua ta și nu te mai sun să-ți urez să ai parte de aia și de aialaltă ți-ai făcut parte oricum cu buletinul pierdut doar o mână de lut m-ai sălbăticit și pare să-ți pese știu că plângi

vorbești de destrămare gânduri cu taxă inversă iar eu am încetat să mai străbat cu disperarea flăcării pe ultimele vreascuri drumul dintre tine și tine trecutului i-a trecut vremea de

ar trebui chiar să vă cert domnule profesor poezia nu e cireșul ăla înflorit din care rupsesem o ramură și-am adus-o în clasă dacă am tăia întreg cireșul m-ați întrebat și de-atunci toate

te apropii abordezi fața de empatizat cu rudele jalnică adunare se aude glasul culegător de lacrimi al preotului îți ascunzi râsul în mănușă și privești îndurerata adunare neamuri vecini prieteni

am cunoscut de atâtea ori moartea că nicio otravă nu mai ucide înghit în doze mici tristețea unei duminici de ianuarie un fluture prea grăbit va sucomba între ferestre între rai și

de ce mama naibii nu poate crede nimeni că n-ai acasă bucătarul menajerul grădinarul maseurul personal adică iubitul perfect pe internet se poate obține miraculos în numai douăș'patru de ore

am învățat pe de rost dezamăgirea cum pe vremuri reciteam la nesfârșit cartea cireșarilor privirile s-au refugiat printre arborii cu aripile întinse rășchirat pe cer așteptând pe-o dragoste

iubirea singurul demon pe care mereu mi-l permit și vina poate-ai să mă vezi ca-ntr-o perfuzie cu infinit cea adevărată prin care trece lumina pe-o tipsie de cântec mereu îți aduc maci din

pentru că tu întâiul cuvânt al sferei dintre toate secundele universului mi te-ai dăruit mie pentru că nu m-ai deszidit când te duream cât pentru două inimi pentru că tu chiar dacă ai

cândva a împrăștiat poezia în lume precum cioburile unei oglinzi aruncate din traistele vântului mii de fărâme găsind cu precizia gravitației ochiul în care să ardă de atunci ne căutăm rimă

cândva a împrăștiat poezia în lume ca cioburile unei oglinzi aruncate din traistele vântului mii de fărâme găsind cu precizia gravitației ochiul în care să ardă de atunci ne căutăm rimă cu

timpul și-a luat tâmplele în mâini un înger căzut pe gânduri își descoperă ochiul ivorieee unde ești aici unde toarta ulciorului prăvălit peste spini s-a rupt undeee aici unde am

în brațele tale moartea are ochii albaștri și poartă rochii de catifea își pune cireșe la urechi și mănâncă înghețată cu gust de vanilie nisipurile cântă și toate fetele morgana aduc bomboane

mi-ai scris prin viață doar cu mâna stângă cel mai adesea vestale învățai verbele să plângă adjective descântau haotic substantivul iubire sinonim cu pronumele noi niciodată

mai norocoasă decât luna aripi mi-au crescut ca o lumină pe umărul vremii pentru a scrie în cartea vieții nu trebuie să stai la rând și piatra își are îngerul ei mă botezi atât de