fotografie de familie
parcă aș vrea să fug din brațele bunică-mii Oara mă ține strâns am vreo doi ani și breton scurt soră-mea e tunsă la fel și a împlinit cinci știe că trebuie să zâmbească aparatului altfel nu m-a
două vieți și două morți
două vieți și două morți mai du-te și tu pe la jeni îmi spune soră-mea care o vizitează a treia oară săptămâna aceasta o spală o hrănește îi pune pansamente cum n-a făcut pentru nimeni
două vieți și două morți
mai du-te și tu pe la jeni îmi spune soră-mea care o vizitează a treia oară săptămâna aceasta o spală o hrănește îi pune pansamente cum n-a făcut pentru nimeni niciodată degeaba moartea s-a
lângă o mamă și moartea citește biblia
citesc prin dioptriile tale doamne despre mine în primăvara asta dată în mintea copiilor curcubeul se adapă și din noi femeile ca și când am fi primit în dar un buchet din penele păsării
cherrytrees fever
un evantai pervers îți e privirea devin gheișă cu florile cireșului de pe kimono înghețate de teamă și speranța ca laitmotiv pentru un blackfriday permanent la dragostea ta apă în ape
still the same
am fost încă de la început o cetate în care creșteau suflete și iluzii atât de frumoase că și viața murea de invidie până mi-am rămas mică în propriile ziduri mă doream poem cu normă
primum non nocere (la început nu dăuna)
ca un câine lihnit mâna dusă la buzunar urmărești de la etaj cum pletosul de pe trotuar trage lacom din țigară de azi nu se mai fumează decât în aer liber poate înlăuntrul zidurilor mătura
everafter
a fost atât de frumos să spun pe când îngerul mă va servi cu o cafea și cu un zâmbet complice îmi va arăta pe fereastră eternitatea să-mi pun iar degetele la încolțit
primăvara în sfârșit un fluture alb
și uite cum ne intersectăm așa ca din întâmplare pe șosea și chiar e-o întâmplare mașinii mele negre nu-i mai deraiază inima înspre parbrizul mașinii-tale-negre-cadou-de-nuntă i-am reglat
radiografia unui vid (ultima)
e ziua ta și nu te mai sun să-ți urez să ai parte de aia și de aialaltă ți-ai făcut parte oricum cu buletinul pierdut doar o mână de lut m-ai sălbăticit și pare să-ți pese știu că plângi
omul de zăpadă avea ochii de cărbune
vorbești de destrămare gânduri cu taxă inversă iar eu am încetat să mai străbat cu disperarea flăcării pe ultimele vreascuri drumul dintre tine și tine trecutului i-a trecut vremea de
ca să înflorească pietrele trebuie să ajungă la cer
ar trebui chiar să vă cert domnule profesor poezia nu e cireșul ăla înflorit din care rupsesem o ramură și-am adus-o în clasă dacă am tăia întreg cireșul m-ați întrebat și de-atunci toate
păsări pe ramuri (Premiul I Concursul Si iarna mor poetii)
te apropii abordezi fața de empatizat cu rudele jalnică adunare se aude glasul culegător de lacrimi al preotului îți ascunzi râsul în mănușă și privești îndurerata adunare neamuri vecini prieteni
fluturii nu zboară niciodată iarna
am cunoscut de atâtea ori moartea că nicio otravă nu mai ucide înghit în doze mici tristețea unei duminici de ianuarie un fluture prea grăbit va sucomba între ferestre între rai și
lonely and fabulous
de ce mama naibii nu poate crede nimeni că n-ai acasă bucătarul menajerul grădinarul maseurul personal adică iubitul perfect pe internet se poate obține miraculos în numai douăș'patru de ore
jihad de duminică
am învățat pe de rost dezamăgirea cum pe vremuri reciteam la nesfârșit cartea cireșarilor privirile s-au refugiat printre arborii cu aripile întinse rășchirat pe cer așteptând pe-o dragoste
ultima șansă
iubirea singurul demon pe care mereu mi-l permit și vina poate-ai să mă vezi ca-ntr-o perfuzie cu infinit cea adevărată prin care trece lumina pe-o tipsie de cântec mereu îți aduc maci din
între noi pe viață
pentru că tu întâiul cuvânt al sferei dintre toate secundele universului mi te-ai dăruit mie pentru că nu m-ai deszidit când te duream cât pentru două inimi pentru că tu chiar dacă ai
regăsire
cândva a împrăștiat poezia în lume precum cioburile unei oglinzi aruncate din traistele vântului mii de fărâme găsind cu precizia gravitației ochiul în care să ardă de atunci ne căutăm rimă
regăsire
cândva a împrăștiat poezia în lume ca cioburile unei oglinzi aruncate din traistele vântului mii de fărâme găsind cu precizia gravitației ochiul în care să ardă de atunci ne căutăm rimă cu
între ape
timpul și-a luat tâmplele în mâini un înger căzut pe gânduri își descoperă ochiul ivorieee unde ești aici unde toarta ulciorului prăvălit peste spini s-a rupt undeee aici unde am
cântecul deșerturilor
în brațele tale moartea are ochii albaștri și poartă rochii de catifea își pune cireșe la urechi și mănâncă înghețată cu gust de vanilie nisipurile cântă și toate fetele morgana aduc bomboane
ort
mi-ai scris prin viață doar cu mâna stângă cel mai adesea vestale învățai verbele să plângă adjective descântau haotic substantivul iubire sinonim cu pronumele noi niciodată
cristelniță
mai norocoasă decât luna aripi mi-au crescut ca o lumină pe umărul vremii pentru a scrie în cartea vieții nu trebuie să stai la rând și piatra își are îngerul ei mă botezi atât de
