intri pe poarta poeziei, dinlăuntru e numită "grădină de meditații", ești pătruns de geometrie, de culoare, de vibrații... încet, încet ți se relevă vocabularul propriului puls. meditezi dintr-o
Făcusem măzgăleli pe-o ciornă,
așa cum înmoi o cârpă în var
și o izbești de perete,
în mod repetat și pur.
Apoi, privești..
Privești dimineața.
Privești după-amiază.
Privești pe
Purtam ochelari de soare
să nu te bronzeze
de dincolo,
canicula din trup.
Portul tău se dizolva încet
sub transparența cuvintelor mele;
cu un pas răsucit,
mi-ai arătat eticheta -
maxim 40
n-am cumpărat niciodată o umbrelă rareori am dorit să mă acopăr
ar putea foarte bine să plouă de jos în sus tunetul să cutremure pământul
așa cum vestea de azi a ciobit cristalul din cufărul lumii
mi-au ieșit bube pe vene, draga mea
le înțep cu o gheară de vultur
să nu se transforme în viermi -
tuș peste heliofilul verde al naturii -
poți să mă sugrumi cu toți șerpii care te-au privit
vin din lumină
umbre mici
și umbra mare
singure încep să-și ia vin
(din lumină)
în taină văzul
se limpezește
(neîmpotrivit pre-existenței
tainic vinul
pe lumină)
întro vină
umbră
câteodată
mi-aduc haina întunericului din vise și-nfășor aștrii cu ea
mă tăvălesc prin cenușa zilelor -
tribut anilor stinși
mă ridic pe locul sperietoarei
aștept vântul să împrăștie funinginea
e drept ochiul meu
nu e congruent din naștere și
ceea ce se putea face imediat
s-a ameliorat prin subtraturile retinei
de acum
poate consider întreg nevăzutul
(cauzalitate imprecisă, nu-i
nu l-am adus eu
exista
iar ei au prezis vremuri
pro lapoviță și ninsoare
pro eroism nemotivat
pro singurătate în munți sau în deșert,
unde poți vorbi cu înțelepciune despre mare și
mă aflu
într-o lacrimă
nu înțelegeam de ce se-aruncă atâta sare -
erau dorințele secătuite de apă în plină iarnă
o dictatură a dragostei
iar se aglomerează deșertul
rezervele de ploaie sunt
Televizorul derulează emisiuni fără oprire. PC-ul funcționează fără scop - șuierând din cooler.
Am în mână lumânarea voinței, iar ceara îmi picură în sânge. Dragostea nu se mai vrea versuită, ci
seară de Oscar -
zoom-ul lui Paparazzo
bâzâie-o divă
pauză de masă -
mai \"lucrează\" un țânțar
pe lângă șef
alge și țânțari -
dar luna dintre valuri
doar eu o sorb(?)
Se auzi soneria. Bătrânica zărise pe fereastră bicicleta poștașului legată de gard în fața scării și se-ndreptă cu pași repezi spre ușă. O deschise. În prag stătea un băiat cu obrajii înflăcărați.
-
instantaneu adagiu numeri boboci știi
altădată te va prinde
blițul
într-o ecuație stă iubirea
toate simțurile se contopesc cu ea
anume rezultat poate fi același și după cunoaștere
ar fi un
prietene
umblam cot la cot și era muzică
tu m-ai uitat într-o lume cu urechile ciulite
soare după soare s-au cojit
am îngenuncheat pe crusta luminii
erau trupuri
angoasă am avut
căluș
să nu pot cânta
singur cu zeci de inimi în piept
într-o cămașă de forță fără tivuri
ca pe-un vârf de munte răsturnat în ocean
(n-am știut că pot să mă-nec în apele
DM