Orizont

la capăt de drum,
un plop pălit marchează
necunoscutul -
(Dely Cristian Marian)

Cristian, nu înțeleg de ce l-ai numit senryu...
Mie mi se pare un haiku.
Senryul se referă la natura umană, ori eu nu văd pe aici nici picior de om...
Nu apare nici acel kireji (cezura). Liniuța pusă de tine este arbitrară.
Mi-aș permite o mică schimbare la primul vers:

capătul de drum -
un plop pălit marchează
necunoscutul

Nu prea înțeleg sensul acelui \"pălit\".
La ce se referă? La frunzele pălite de toamnă sau la faptul că plopul a fost pălit, trăsnit (lovit de ceva)?
E puțin cam ambiguu, dar poate chiar lucrul acesta îi dă
farmec, mai ales că la capătul acestui drum urmează necunoscutul...
Îți scriu și eu un haiku, mai puțin reușit ca al tău.

plopii fără soț -
pe ulița pustie
nicio lumină

Dragă Virginia,

Initial am vrut sa fie haiku, iar \"plop pălit\" ar fi fost kigo-ul, semnificând toamna.
Apoi m-am gândit să scot în evidența latura umană, ca și concept sau viziune.
Anume, \"plop pălit\", poate semnifica singurătatea tristă, bătrănețea, ultimul punct vizibil (fără claritate). Urmează \"necunoscutul\" (îndepărtarea, trecerea în neființă, la limita cunoașterii).
Din aceste motive am pus și kireji-ul pe final, ca să provoc bucla pentru recitirea primului vers.

Nu știu dacă versurile reușesc să transmită aceste gânduri. Poate aflăm părerea celor cu experiență în domeniu.

*

plopii fără soț -
pe ulița pustie
nicio lumină
(Virginia Popescu)

Haiku-ul tău are o frumusețe dramatică (singurătate, lipsa de speranță, tristețe), să fie senryu?

Îți mulțumesc pentru atenția deosebită, căldură și sprijin.

Cu prietenie,

Cristian, chiar m-aș bucura să aud mai multe păreri avizate,
pentru că și eu sunt într-o totală beznă de când am trimis câteva senryuri la revista Ploc, iar domnul Tugaye, m-a întrebat cu finețea și umorul tipic franțuzești :
dar latura, implicarea, critica socială unde sunt?
Am pățit și eu cam ca domnul Jourdain: scriam senryuri fără
să prea am habar că scriu așa ceva…...
Revenind la ceea ce ai scris tu, \"capătul de drum\" are două sensuri: unul propriu, cel al unui drum, și cel figurat, al vieții urmat de necunoscutul de dincolo...
E foarte interesant, foarte sugestiv, plin de ambiguit ambiguități, dar este un senryu?

După mine, dacă un haiku are și o latură umană în subtext, e cu atât mai valoros. Și pentru asta nu devine senryu. Vin cu exemple din opera lui Șerban Codrin, un maestru recunoscut al genului - \"Dincolo de tăcere \":

Pustiu de toamnă –
în chitară plesnește
încă o fibră

Printre fire verzi
un pai de anul trecut –
singur bătrânul

I-am cerut odată lui Șerban Codrin să îmi spună ce înțelege el prin senryu. Mi-a răspuns: \"Pe scurt,senryu este un haiku fara natura. Nu conteaza daca este comic,ironic. Este fara natura.\"

Iată și părerea Manuelei Miga: \"Când prin natură înțelegem numai natura exterioară, arătăm cu degetul numai vârful (minuscul al) aisbergului, neglijând partea de sub oglinda apei/conștiinței. În haiku-ul clasic, elementele naturii și cuvintele sezonale sunt (și) simboluri ale naturii interioare, anotimpurile sunt (și) anotimpuri ale sufletului sau/și ale spiritului.”.

Vin cu câteva senryuri postate de Philippe Quinta pe care le traduc...
Mâine o să provoc o discuție pe haikudevent despre senryu...


cime du sapin
le merle noir
en appelle un autre

vârful bradului -
mierla neagră
mai cheamă una

*

retour de week-end -
deux écureuils dégringolent
de l\'olivier

întoarcere din week-end -
două veverițe se rostogolesc
din măslin

*

entre mes mains
tous les oiseaux chanteurs -
bouquiniste

în mâinile mele
toate păsările cântătoare -
anticar

*

un mauvais haiku
dans les braises
du barbecue

un haiku nereușit -
pe jăratecul
de la barbecue

*

petit déjeûner -
des haikus de Santoka
trouvés un peu fades

micul dejun -
haiku-urile lui Santoka
le găsesc puțin cam fade

*

nuit d\'été -
je m\'endors
avec des ampoules

noapte de vară -
adorm
cu becurile (Se subânțelege aprinse)...

Phil

petit déjeûner -
des haikus de Santoka
trouvés un peu fades


nuit d\'été -
je m\'endors
avec des ampoules

Vin cu câteva precizări: din grabă și neatenție
mi-au scăpat două jocuri de cuvinte foarte subtile:
déjeuner și déjeûner; primul înseamnă a servi micul dejun, al doilea, cu accent circumflex e un joc de cuvinte: jeûner,
înseamnă a ține post...Credeam că a scris Phil greșit... Apoi mi-a picat fisa...
La cel de-al doilea e un joc de cuvinte între ampoule = bec electric și poule = găină, sensul fiind că se culcă odată cu găinile...
Ah, mor de rușine... Bine că m-am prins....

Dan Norea, vă mulțumesc pentru exemplificare și lămuriri.
Într-adevăr, încadrarea bună a textului este la haiku, ceea ce am și făcut.

Virginia, mă bucură îndârjirea ta vis-a-vis de diferențele dintre haiku și senryu.
Comentariile tale vin întotdeauna cu optimism.

surâs de copil -
cu grație, surioara
îl ia în brațe

Da, m-am îndârjit și am făcut numai boacăne: am tradus două
senryuri aiurea (bine că mi-am dat apoi seama de sensul lor, mai precis de jocurile de cuvinte).....
Apoi am observat că i-am scris greșit numele haijinului francez(Pholippe)...
Dac-ar ști....Singura scuză e că era ora unu noaptea... Nu voi mai face astfel de imprudențe...

Drept pedeapsă o să mai traduc un senryu de-al lui care mi-a plăcut foarte mult...

récréation -
\"son doigt écrasé
par un courant d\'air \"

Phil

recreație -
\"degetul lui zdrobit
de un curent de aer\"

E nemaipomenit! Genial cum spun francezii....

surâs de copil -
cu grație, surioara
îl ia în brațe
(Dely Cristian Marian)

Al tău e de o mare gingășie……

misterul Giocondei
surâsul Doamnei cu hermina –
același penel

Virginia Popescu