Am ieșit mai deunăzi, afară, la plimbare,
Și nu fără mirare asupră-mi am simțit
Cum soarele revarsă lumină și dogoare,
Deși de ceva vreme timpu-l credeam oprit.
Deodată, dintre frunze, plesnind
Praful așteptării curge în șiroaie,
Băltind peste a memoriei turbă,
Iar ploaia noroiește și înmoaie
Tot colbul care sunt, cu grabă surdă.
Văpăi năclăite umplu de sudoare
Strada și trotuarul
În timp ce glonțu-mi răscolește emisfera dreaptă
Și simt sinapsele că-mproașcă cu venin,
Cu cartea-n mână, strig spre el \"Așteaptă!
Doar două pagini și-ăst capitol să-l termin...\"
Se uită
M-am trezit alaltăieri
Într-o încăpere, fără repere.
Speriat am ieșit afară
Dar acolo erau trunchiuri cu corolă de lumină
ce-mi întunecau cerul.
Erau și ceilalți.
Ei privesc înainte și gonesc
DP