De ce
Am ieșit mai deunăzi, afară, la plimbare, Și nu fără mirare asupră-mi am simțit Cum soarele revarsă lumină și dogoare, Deși de ceva vreme timpu-l credeam oprit. Deodată, dintre frunze, plesnind
Colb
Praful așteptării curge în șiroaie, Băltind peste a memoriei turbă, Iar ploaia noroiește și înmoaie Tot colbul care sunt, cu grabă surdă. Văpăi năclăite umplu de sudoare Strada și trotuarul
Amurg
În timp ce glonțu-mi răscolește emisfera dreaptă Și simt sinapsele că-mproașcă cu venin, Cu cartea-n mână, strig spre el \"Așteaptă! Doar două pagini și-ăst capitol să-l termin...\" Se uită
Trezire
M-am trezit alaltăieri Într-o încăpere, fără repere. Speriat am ieșit afară Dar acolo erau trunchiuri cu corolă de lumină ce-mi întunecau cerul. Erau și ceilalți. Ei privesc înainte și gonesc
