Poezie
Colb
1 min lectură·
Mediu
Praful așteptării curge în șiroaie,
Băltind peste a memoriei turbă,
Iar ploaia noroiește și înmoaie
Tot colbul care sunt, cu grabă surdă.
Văpăi năclăite umplu de sudoare
Strada și trotuarul unde-am întâlnit
Pentru prima oară, într-o zi cu soare,
Glasul ce-n auzu-mi s-a întipărit.
Dar nici până astăzi limpede nu-mi este;
Când, cum și de unde tu ai apărut?
Căci mintea nebună prea îmi joacă feste,
Îmi cântă sfârșitul fără de-nceput;
Și nu pot a crede în astă poveste,
C-a rămas în urmă-ți numai un sărut.
001.823
0