Poezie
De ce
sonet
1 min lectură·
Mediu
Am ieșit mai deunăzi, afară, la plimbare,
Și nu fără mirare asupră-mi am simțit
Cum soarele revarsă lumină și dogoare,
Deși de ceva vreme timpu-l credeam oprit.
Deodată, dintre frunze, plesnind de încântare,
Blânda privighetoare cântu-i și-a slobozit!
Însă pe lângă mine trec tot nepăsătoare
Suflete chinuite, cu spiritul zdrobit.
De ce? De ce e soarta atâta de injustă?
De ce nu poate omul ca pasărea în zbor
Să cânte? Îi e inima cuprinsă ca de-o crustă.
Prin ea către-a lui semeni privește trist, cu dor,
Îi vede toată viața iubirea cum n-o gustă,
Cum în ură și moarte se-neacă lumea lor.
001.607
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Decebal Popescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 102
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Decebal Popescu. “De ce.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/decebal-popescu/poezie/13897045/de-ceComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.