Poezie
Amurg
nu chiar sonet
1 min lectură·
Mediu
În timp ce glonțu-mi răscolește emisfera dreaptă
Și simt sinapsele că-mproașcă cu venin,
Cu cartea-n mână, strig spre el \"Așteaptă!
Doar două pagini și-ăst capitol să-l termin...\"
Se uită tâmp spre mine și-a flintei țeavă îndreaptă
Spre tâmpla mea, încet, rânjind gol si hain;
Dar parcă rândurile-n față-mi se deșteaptă,
Măcinând buchiile-n praf de pușcă fin.
Dar nu mai pot să țin în mână cartea,
Iar ochii să-i țin deschiși nu mai pot;
Nesomnul poate că-și cere acum partea,
Ori poate stihurile ce-au rămas doar un ciot;
O șoaptă fină însă spune: \"Moartea,
Cum viața toate-ncepe, ea-ncununează tot!\"
001.639
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Decebal Popescu
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 98
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Decebal Popescu. “Amurg.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/decebal-popescu/poezie/13893834/amurgComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.