Somnul
fără vise
Coșmarurile ți le alungă
Și te duce într-o altă lume unde,
Tenebrele te înconjoară
Și te trezești mai liniștit
Iti dai seama – ai murit
și ai
Știam că, dacă voi coborî acolo, viața mea se va schimba iremediabil, că voi fi ca un nou-născut sau, dimpotrivă, ca un mort umblător aiurea și fără țintă, prin și peste tot ceea ce consideram până
novembre
lasă-mă măcar să inspir aerul
ce a clocotit o clipă în venele tale
cu palmele să-ti ating
urma pașilor tăi pierduți
lacrimile ce-ți ard obrajii să-i șterg
cu pleope
Plutesc,
spre hăul fără sfârșit,
iar abisul îl simt undeva,
la infinit.
Zborul e lung
Și mă plictisesc, deja, amintirile.
Undeva, mai aproape de nimic
Lângă mine
nebunie
mereu cu scuturile după mine
încătușat în mii de umbre
trecutul nu pot să-l uit
iar viitorul a trecut.
otrăvitor e singur pe lume
dragostea, doar iluzie
sufletul mereu mi-l
Am fost plecat prea multă vreme
Scormonind a disperare
lumina, după pleopele moarte
Când, trebuia doar să-mi ridic privirea
spre căldura degetelor tale
ce-mi ofereau liniștea:
revărsare
DZ