Palais de Glace - fin
Aud în noapte câinii La ei mă cheamă-n dulce glas, Prin beznă și prin negura unduitoare, A lunii pline de nori sechestrată, Să plec de lângă tine, să te las. Îmi spun că dragostea e
Lupta
Când am venit în lumea voastră, Viața mă aștepta. M-a apucat de guler, Și un cap în gura mi-a tras; Dar cum nu am căzut, A continuat să mă lovească Și după atâția ani, Nenorocita nu a
Tăcerea
Tăcerea Sufletele lor strigă la mine Din văile de aur și lumină, Din lumea cea de dincolo de tină Tăcerea ce a fost cândva, acum nu mai e. Tăcerea ce a fost cândva, demult s-a dus Nici
Se scuturau cireșii
Se scuturau cireșii De albe flori se scuturau cireșii, Pe nesfârșitele alei de piatră arsă, Iar luna privea prin fereastră, Înfiorând lalelele și crinii-n glastră. Când de la pieptul meu
Crearea unei muze
Crearea unei muze Șoptește ploaia în noaptea de Marte, Pe palide chipuri de îngeri ea curge Și-n inima albastră amarul ajunge; Iubirea-i pierdută departe-departe. La fereastră suspină
Destine
Destine La ea se gândește în noaptea albastră, Cu ochi visători privind pe fereastră; Și vede luna trecând liniștită în zbor, Departe în lume ducându-i visele de dor. Acolo, în zări de
Copilul Lunii
Copilul Lunii Din praf de stele sunt făcut De zei antici, de Dumnezeu Și stelelor din nopți ferice, Cu ochi în lacrimi mă închin Visând la feerii, suspin. Fug orele zilelor mele În zări
