Vanitas vanitatum
Sunt singur Doamne pe pămînt,
Ce zgomot trist din vuiet de mormânt,
S-abate asupra gândurilor ce mă duc,
In imanenta stare de chemare,
Spre golul cercului rotund.
Înlănțuit de
Sana mens
Ce greu e sa suporți fiinţa,
In drumul dureros spre nefiinţă,
Și mistuit de trecerea dintr-un firesc,
Ca intr-un tablou funanbulesc,
Se-ntrezareste nefiresc in zare un paradis in
Sana mens
Ce greu e sa suporți fiinţa,
In drumul dureros spre nefiinţă,
Și mistuit de trecerea dintr-un firesc,
Ca intr-un tablou funanbulesc,
Se-ntrezareste nefiresc in zare un paradis in
Cine sunt eu?
Intreaba-mi destinul!
Urmează calea visurilor mele,
Si-ncearca sa-ntelegi ce-i nefirescul.
Tributar la porțile nimicului excedentar, Aşteptând chemarea de dincolo de ridicol,
