Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Poezie

Necuvântul tău

1 min lectură·
Mediu
Nu te iubesc;
te-am inventat
ca să am unde să încap.
Înaintea ta
eram o eroare de spațiu,
un unghi ascuțit
care tăia aerul degeaba.
Acum, când îți închizi pleoapele,
mie mi se stinge lumina
în osul tâmplei.
Mi-am lăsat umbra
să meargă înaintea ta
până când ea a uitat
de cine atârnă.
Ne-am așezat la aceeași masă:
tu — cea care mă respiri
fără să știi,
eu — cel rămas în urmă,
o simplă formă a gurii tale
atunci când taci
exact pe limba mea.
Nu ne atingem.
Două infinituri
nu au margini de care să se prindă.
Doar ne privim
și ne anulăm unul pe altul,
ca două oglinzi
puse față în față
în care nu mai locuiește nimeni,
ci doar o adâncime albă,
fără sfârșit.
Iar dacă vei pleca,
nu voi muri.
Nu absența ta mă va ucide,
ci faptul că universul
nu va mai ști
pe cine să înlocuiască.
1023
1

Despre aceasta lucrare

Tip
Poezie
Cuvinte
153
Citire
1 min
Versuri
37
Actualizat

Cum sa citezi

Dascalu Mihai. “Necuvântul tău.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dascalu-mihai/poezie/14207048/necuvantul-tau

Comentarii (0)

Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.