Sari la conținutul principal
Poezie.ro
Jurnal

20 noiembrie - singur printre ei

2 min lectură·
Mediu
Numai că dezghețul acesta nu aducea cu sine căldura, ci o usturime surdă, ca atunci când îți bagi mâinile înghețate sub jetul de apă fierbinte și simți fiecare nerv cum țipă a neputință. Pe măsură ce mă îndepărtam de bulevard, străzile se strâmtau, iar eu începeam să înțeleg adevăratul preț al acelei libertăți proaspăt câștigate. Nu mai aveam niciun ecran la care să mă uit, dar niciun chip care să se uite spre mine. În absența notificărilor, a ședințelor și a urgențelor inventate, în jurul meu s-a căscat un gol imens, un vid care nu mai putea fi umplut cu zgomot de fundal. Oamenii treceau pe lângă mine în perechi, în grupuri mici, vorbind, râzând, atingându-se în treacăt de umeri sau de mâneci — gesturi mărunte, firești, care pentru mine deveniseră între timp o limbă străină, pe care o înțelegeam, dar nu o mai puteam vorbi. Am intrat într-un parc aproape pustiu, unde frunzele putrezite formau un covor gros, mut, sub tălpi. M-am așezat pe o bancă umedă, fără să-mi pese că frigul începea să-mi treacă prin stofa paltonului. Crizantema galbenă zăcea lângă mine, pe șipca de lemn scorojit, părând dintr-odată ridicată la rangul de unic martor al existenței mele. Dacă aș fi dispărut chiar în clipa aceea, dacă m-aș fi topit în aerul rece de noiembrie, nimeni nu ar fi observat până luni dimineață, când absența mea ar fi fost doar o căsuță roșie într-un tabel, un nume care nu a intrat în apelul video. Aceasta era, de fapt, boala cea mare, nu munca în sine. Munca fusese doar anestezicul. Singurătatea nu vine niciodată ca o lovitură de cuțit, ci ca o rugină fină, invizibilă, care se așază zi după zi pe balamalele sufletului până când nu mai poți deschide ușa către nimeni, chiar și atunci când vrei. Te ucide încet, cu o politețe desăvârșită, lăsându-te să crezi că ești stăpân pe timpul tău, când, în realitate, ai devenit doar paznicul propriului tău pustiu. Am strâns tulpina florii între degete până când am simțit seva rece umezindu-mi pielea și am rămas acolo, ascultând cum se lasă seara peste un oraș plin de oameni în care nu aveam cui să-i spun, pur și simplu, că mi-e frig.
1023
1

Despre aceasta lucrare

Tip
Jurnal
Cuvinte
367
Citire
2 min
Actualizat

Cum sa citezi

Dascalu Mihai. “20 noiembrie - singur printre ei.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dascalu-mihai/jurnal/14207031/20-noiembrie-singur-printre-ei

Comentarii (0)

Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.