Poezie
Monolog sub amurg
1 min lectură·
Mediu
Se cerne pe geamuri o umbră cernită,
O zi fără sens se prelinge pe-alei,
Purtăm o tăcere adânc împietrită
În case închise cu porți și cu chei.
Pe reci coridoare de fier și ciment
Suntem doar ecouri din linii subțiri,
Prizonieri stingheri într-un gol imanent,
Pierduți în vitrine cu oarbe priviri.
Nici pașii pe stradă nu au o cadență,
Iar ochii uitați caută un profil,
Trăim în celule o mută absență,
În aerul serii, stătut și ostil.
Amurgul coboară pe reci baricade,
Peste un tumult obosit, sufocant,
În timp ce o noapte monotonă cade
Și-neacă orașul în griul ocean.
005
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dascalu Mihai
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 99
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Dascalu Mihai. “Monolog sub amurg .” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dascalu-mihai/poezie/14206412/monolog-sub-amurgComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.