Poezie
Dialog pe marginea vidului
1 min lectură·
Mediu
De ce te-agați de vis, strigoi de ceară,
Când ceasul tău a stat de mult în loc?
Eu sunt tăcerea albă, milenară,
Ce stinge-al tău iluzoriu foc.
Nu sunt un mort, ci o strigoică vie,
O nebunie-n marșul tău spectral!
Chiar dacă-mi pui pe piept o piatră gri,
Rămân o piesă-n dansul tău fatal.
Îți dăruiesc un somn fără de monștri,
O pace-adâncă, fără de delir,
Să nu-ți mai strigi prin întuneric foștii
Și nici ai sorții pași în șir.
O, Moarte, pacea ta e o minciună,
Eu vreau și-n iad să cânt și să tresalt!
Decât în vidul tău, mai bine-n lună,
Scăldată-n vin și-n somnul celălalt.
005
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dascalu Mihai
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 108
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Dascalu Mihai. “Dialog pe marginea vidului.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dascalu-mihai/poezie/14203984/dialog-pe-marginea-viduluiComentarii (0)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.