Poezie
Ontologia dizolvării
1 min lectură·
Mediu
Pe aripi de vis, pe aripi de dor,
Culegem parfum din vise căzute în decor.
Ne-acoperă o mantie continuă, un zbor
Spre punctul în care secunda își pierde orice vector.
Suntem doar durate abstracte, topite-n flux sacru,
Și lumea se strânge în cercul originar,
O albă nuanță ce curge din Tot spre Nimic,
Când eul se pierde, lăsând în atomi simulacru.
Nu orele bat în pereții de carne și humă,
O stare pură, salvată din timp, fără har,
Când marea Geneză ne-absoarbe în sferă de jar,
Din valul luminii rămânem o sacră cutumă.
Iar când se dizolvă și ultima mască de ceară,
Purtată de suflul aceluiași cosmic fior,
Ființa se-ntoarce în Matca eternă, primară,
În marea tăcere dincolo de orice decor.
008
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dascalu Mihai
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 121
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 16
- Actualizat
Cum sa citezi
Dascalu Mihai. “Ontologia dizolvării.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dascalu-mihai/poezie/14205338/ontologia-dizolvariiComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.