Poezie
Prinsoarea
1 min lectură·
Mediu
De ce ascunzi tu, chip de lut,
Tu nu ştii oare că-s tăcut
Şi am făcut cu moartea o prinsoare?
Când cad din arbori frunze-n tremurare,
Eu simt că tot ce-a fost e un trecut,
Iar dincolo e liniște și soare.
Se cerne bruma peste vii și morți,
Pădurile își leapădă veșmântul,
Iar eu, trecând prin marile-i porți,
Îmi las în urmă numele și gândul.
Iar corpul meu, din humă veche frânt,
S-o risipi sub somnul lung de gheață,
Mă-ntorc supus în matca din pământ,
Căci moartea e doar umbra de la viață.
016
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dascalu Mihai
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 93
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 14
- Actualizat
Cum sa citezi
Dascalu Mihai. “Prinsoarea.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dascalu-mihai/poezie/14205211/prinsoareaComentarii (1)
Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.
aveți o greșeală gramaticală enormă:
„Iar eu, trecând de-a timpului mari porți”
Oare care să fie?