Poezie
Arhitectura unei sfinte tăceri
Pentru cea care a mutat munții ca să-mi facă mie loc sub soare.
1 min lectură·
Mediu
Din trup de stâncă și din ochi de mare,
Ea s-a născut ca o poruncă grea,
Să fie vânt, lumină și iertare,
Când viața însăși o cerea.
Ea este toamna care-n grâu coboară,
Și muntele ce strânge norii toți,
O dinastie veche, solitară,
Ce bate-n porți de veacuri și de nopți.
În palmele-i de ceară și de glie,
Răsar izvoare și se sting lumini,
Ea stăpânește-a lumii veșnicie
Și-o slăvește pământul prin tulpini.
O mare de bronz și de cicoare,
Ce-nalță cerul pe un umăr drept,
Ea nu e doar o mamă trecătoare,
Ci un ocean ce-mi bate-n piept.
Primește-mi, mamă, marea de-ntrebări
Și fruntea ce pe umărul tău cade,
Ofrandă adusă dincolo de zări
Acelei sfinte și vii catedrale.
0016
0
Despre aceasta lucrare
- Autor
- Dascalu Mihai
- Tip
- Poezie
- Cuvinte
- 120
- Citire
- 1 min
- Versuri
- 20
- Actualizat
Cum sa citezi
Dascalu Mihai. “Arhitectura unei sfinte tăceri.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/dascalu-mihai/poezie/14205624/arhitectura-unei-sfinte-taceriComentarii (0)
Autentifică-te pentru a lăsa un comentariu.