daria ilaria
Verificat@daria-ilaria
in curs de desfasurare
Asadar:
- socotesc comentariile critice OBLIGATORII (e un truism deja, nu?) altfel ne lafaim in autosuficienta.
- limbajul civilizat e si el obligatoriu (iarasi truism)
- Liviu Dascalu nu a injurat pe nimeni si nu a comis atac la persoana, in orice caz, nu pe aceasta pagina
- e adevarat ca Liviu nu are intotdeauna tactul cuvenit in redactarea comentariilor, dar intentiile lui sunt bune si reflectiile sale ofera un contrapunct Necesar in atmosfera quasigenerala de elogii hiperbolice care se practica pe site
- personal agreez ironia si umorul de buna calitate (nu insa mistoul ieftin, bascalia) in comentarii, dar desfasurate la modul amical si selectiv
- de ce selectiv? pentru ca altfel imi \"permit\" sa ma adresez (dar nu de la primul mesaj) lui Nexus ,harsit in dueluri verbale, a carui anduranta la sarcasm o cunosc deja,( asta neinsemnand ca indraznesc sa ma trag mitocaneste de sireturi), ori lui Omer care practica asiduu bascalia, si cu Totul Altfel ma adresez unui nou venit pe site, ori unei persoane cu state mai vechi pe aici, dar careia ii scriu un prim comentariu - atunci cand facem cunostinta, intindem mana, iar NU piciorul - cred ca suntem de acord.
- DUREROS lucru: s-au postat si se posteaza inca mesaje, de catre persoane cu fonctie mare pe site, (si aceia sunt tot \"ipochimeni\", domule Petrisor?si cam de ce \"speta\", inalta nu? adica de la 120 in sus) asadar au aparut in subsolul scrieilor unor nou veniti, comentarii in care limita bunei cuviinte este cu mult depasita, frizand ofensa. NIMENI nu s-a simtit deranjat( sau a tacut, sau nu a citit respectiva postare) si nu a luat apararea \"acestor colegi ai nostri de pe site\", si intr-adevar, cum bine spunea Dan Mitrut, NIMENI nu merita un astfel de tratament, din motive de omenie si civilitate, desigur, DAR si pentru ca:
*** acest site pe care ni-l dorim ,din adancurile exigentei noastre , sa fie unul al emulatiei generatoare de creatiii cat mai valoroase, este TOTUSI un site cu intrare LIBERA, nerestrictionat de pasapoarte cu viza de doctorat, NU este siteul Academiei Romane (sau am inteles eu gresit?), este dragul,unicul, fabulosul nostru poezie.ro
- pentru amendarea comentariilor in care se practica \"un asemenea tratament\" de care vorbea Magul, eu una voi lua constant atitudine, indiferent daca am avut schimburi utile si amicale de idei, precum si indiferent de \"fonctia\" pe care o are autorul respectivei impoliteti, cu riscul de a o lua pe cocoasa oricat de tare.
- fac \"mea culpa\" acelor autori lezati, catre care nu am adresat la timp mesaje de solidaritate.
Asta asaaa, pentru ca veni vorba.
Liviu, te-ai gandit ca printr-o parere astfel exprimata, s-ar putea simti jigniti toti acei vizitatori care au apreciat poezia? (desi stiu ca nu iti este asta intentia?).
Indrept din nou, scuzele mele catre Horia , pentru ca am iesit din sfera dezbaterii creatiilor sale.
Toate cele bune si adevarate.
Pe textul:
„Povesti de toamna in haiku" de Ivășcan Horia
umed absurd.
Umblu-n nelume,
drumul e surd.
Unde răzbate
silnicul pas,
lung peste creștet
cântă un glas.
Cântă prin ceața
care căzu -
veșnic deasupră-mi
pasărea U.
(Blaga)
Mi-a placut mult haiku-ul tau Radu Nexus, mi-a \"cantat\" cam asa:
râurile luminii de care pomenea magul, să fie vorba aici de o reconciliere (alchimică?) a contrariilor( imposibilul) luna=lumina din noapte, ea însăși fiind luminată, de fapt, de catre soare.Intotdeauna intr-o parte a lumii e zi. Râurile aceste mă duc cu gândul și la mareea pe care o determina fazele lunii.
Redenumit , imposibilul, da, icaric si adamic-onomaturgic, pasare.
Multumesc Magului pentru referintele la universul haiku din ultimele sale comentarii.Si am catre el rugamintea de a introduce asemenea materiale, in Biblioteca, in masura in care le are depozitate electronic.
Binevenite si randurile lui I.Amariutei, care mi-au confirmat anumite intuitii.Ii multumesc si lui.
Pe textul:
„haiku" de Radu Tudor Ciornei
Pe textul:
„Povesti de toamna in haiku" de Ivășcan Horia
1: scufundat in bu-toi/Diogene aprinde cu lumanari in spirala/oglinda
2:tarm de carrara/refluxul de cerneala/dezbracand Galatee
3:farul de os/ in intunericul dintre coperti rasarit/ ca de-un catarg Narcis se leaga de el
Pe textul:
„Ghost song" de liviu dascalu
*al rememorarilor care il INSOTESC*
sper ca nu mi-a luat-o careva inainte sa ma arate cu degetu:))
Pe textul:
„proza scurta, scurta" de Viorel Gaita
citatele din textul tau, pe care le-am enumerat mai sus m-au dus cu gandul la cuvintele imparatului Hadrian :
Animula vagula blandula
hospes comesque corporis
quae nunc abibis
in loca pallidula rigida nudula
nec ut soles dabis iocos.
Traducere(din memorie):Sufletel bland hoinarel,/Oaspe si prieten trupului,/Pe unde vei fi ratacind acum/Palid golas amortel
mi-a placut felul in care redai vertijul mortii, cu acel film(scurt scurt)al rememorarilor care se spune ca il insoteste. Astea sunt sensurile pe care mi le-a deschis(apropos de cheie) proza ta.Nu lipsita de un \'ce\' poetic.
si(ca tot sunt eu cu asociatiile incontinent-culturale) mi-a amintit si de \"Noaptea de Sanziene \" a lui Eliade, finalul.
si nu, nu mi-a fost greu deloc:). Probabil ca laconismul meu isi merita ironia:)
am mai citit proze bune ale tale(si chiar si versuri:)
Pe textul:
„proza scurta, scurta" de Viorel Gaita
cer iertare daca stefanadaos@hotmail.com, ti-a venit pe cap, literalmente pe cap:))fara sa fie nici macar o veche cunostinta.
Harmsul acum:
Cioara patrupeda
\"A fost odată, ca niciodată, o cioară patrupedă. La drept vorbind, avea cinci picioare, dar asta n-are prea mare importanță.
Și iată că într-o bună zi, cioara patrupedă își cumpără niște cafea, după care căzu pe gânduri: „Ei, poftim, mi-am cumpărat cafea, dar ce naiba să fac cu ea?\"
Și, deodată, căzu beleaua: veni în fugă vulpea.
Vede ea cioara și-i strigă:
- Ei, tu - răcnește - tu, cioară!
Dar cioara îi răspunde vulpii:
- Tu ești cioară!
Și vulpea către cioară:
- Iar tu, cioară, ești o scroafă!
De necaz cioara risipi pe jos cafeaua. Iar vulpea se-ndepărtă în fugă. Și cioara coborî pe pământ; plecă apoi, pășind pe cele patru, sau mai precis, cinci picioare ale sale spre căsuța ei amărâtă\"
cu simpatiempatie,
ioana stefana
P.S. poate te induri si faci si niste citica (de)constructiva pe la stefanismele
hipnagogice ori nu, ca asa doar cu \'\"transparent\", \"pufos\" si alte calitati...dar bubite nu vezi?
Pe textul:
„cioara" de Bogdan Ladaru
Pe textul:
„proza scurta, scurta" de Viorel Gaita
am impresia ca nu explorezi doar noi teritorii ale comunicarii si \"altfelul\" modalitatilor de expresie,ci si tipurile de reactii ale cititorilor. ceea ce e cu atat mai interesant :)(studii pentru un doctorat, ceva :). asta in cazul in care nu te amuzi pur si simplu( mai sunt si astfel de autori pe site, \"plesnelistii\").(de alfel cu totii ne si amuzam, intre altele e si un teren strasnic de joaca aici, unul din lucrurile care fac farmecul siteului, dar poate ai observat asta deja)
ori cine stie, cate ceva din fiecare dintre ipotezele de mai sus:), ori poate ca pur si simplu imaginatia mea o ia razna.:))
dar detectez poezie aici, prea imi presto sugereind versuri. unele. largo si el.andante in creanga se leagana inverzind mugurul la mine. in timpan panza tese si crudul viseaza lutierul.
aaasa, textele: un pic de limba sparga? nitele \"necuvinte\", un pic (mai mult) dadaism si alte \"soiuri\" de avangardism?cummings, beckett? psihanaliza(asociatii libere)?, dar mai ales mi-a mirosit a Ion Barbu: Veghea lui Roderick Usher: \"Modul unei seri eventuale, acel parantetic zenit, vagant, la ierni, despaduritul soare, formase valea edificiului Usher\", tu insa radicalizezi lucrurile, desigur.
flash. flash.instantaneu.flash.diafragma marita. mica apoi.timp de expunere:scurtul, mai lungul, developare,hartie foto, dar radiografie.revelator.roentgenul insa.inramata. sparta.cazuta de ea in lipici. ca si insine, dar cioburile de lipici? cu oglinda le vom.
sigur ca e o provocare. mie mi-au procurat emotie destule sintagme, ba chiar randuri.:) daca vrei iti spun si care.;)
Continuare:\"Implicatele pajuri, locul silabic,alfabetul alveolar si distrat alpietrelor ilustrului Leagan, armau nemasurat ori alungau infuz tablele unei nerepetate Physici\" hmmm ma determini sa tastez tot textul lui Barbu si sa il introduc in Biblioteca.
arcusul desigurul coama de cal fluturand, Dalila taind-o ramaneam fara puteri.mai usori insa de plete. cu mult. fierastraul viorii lasa sange in pantecele craniului si urca pe scarita, bate din ciocanel.fierbinte nicovala zilei de azi.copite. surdini. potcoavele mereu sunt de lemn.
Bine ai venit, din partea mea!
Pe textul:
„Viorile pantecului crud" de Roxana Gabriela Braniste
aiii, ce iubesc eu \"razele de ganduri\" si \"stelele de mare ale dorului\":)
să-mi fi pierdut prospețimea gustului pentru așa drăgălășenii? ori e totul foarte ironic precum și auto? deasemeni să fie cumva poezia sfidătoare prin naivitate la adresa criticilor scorțoși cu sprânceana ridicată în căutare avidă după noutate? si cuvantul ala mare de tot Originalitate? :)
ei, da e jucăușă, dar ...
mi-a plăcut- \"cuțite vii, fără prăsele\" si poate ciresele din cositele cometelor- vers in care ludicul e de buna calitate.
Pe textul:
„Ceasuri" de Radu Tudor Ciornei
se facea, mări, facea
că balena-gorgona
îl zvârlise afară pe Iona
spărgând la talazuri de -asfalt
prin Târziu, nu prin Înalt,
eșuată printre păduri de undițe
având în cârlige babițe,
râbițe, fundițe,penițe
și alte soiuri fel de fel
dar toate ,absolut toate
înghițite pe nemestecate
o, vai, simultan
de un pelican
astfel
că
stârv trup și hrană sieși
sindbad rupea din el
P.S. morala: pestisoru de aur/sau emetiralu ;)
P.P.S si neaparat ceai de musetel dupa ostropel ca sa ne treaca valu de rau de mare care se lasa cu regurgitare din pricina de alteritate si alterare ;))
Pe textul:
„poezie de dragoste" de Alex Popp
in rest, e dragut, are partile lui...
P.S. de Montaigne era vorba
ce sa facem, fiecare cu eseurile lui
Pe textul:
„poezie de dragoste" de Alex Popp
că balena-gorgona
îl zvârlise afară pe Iona
spârgând talazurile de asfalt
prin Târziu, nu prin Înalt,
eșuată într-un parc
cu o mare pădure de undițe
având în cârlige babițe
râbițe, fundițe
adesea penițe
precum și tăblițe
cu operele lui Aristotel
si alte, buninteles, soiuri fel defel
dar înghițite, vai,toate
simultan
și pe nemestecate
de un hultan
corcit cu un
ați ghicit-pelicaaan
sindbad ramase uimit
uitand-se cu ochii
si gura holbata la chit
care țâșnea din creștet eter
stârv trup și hrană sieși
sindbad rupea din el
morala: peștișoru de aur sau emetiralu ;)
ori un ceai de mușețel a se consuma după ostropel, ca să ne treacă valu de rău de mare ce se lasă cu regurgitare de la atâta alterare și mai ales alteritate și alte chestii precare și nesărate pe care ni-le aruncă pe mal cate un vai de val din haosu primordial :)
Pe textul:
„poezie de dragoste" de Alex Popp
orasul tot e violet
vadit astmatic,
dar
evidamente carismatic.
mai mult Brumar ,
decat ianuar
si mov dimov,
scrii scrii scrii
cand piper roz
cald si discret
se furiseaza centripet
in movile false de serbet.
dar n-am habar.
scrii scrii
:)
Pe textul:
„Balada poetului gras" de liviu dascalu
*esti dintre cei care poT primi*, iar NU
\"esti dintre cei care potI primi\"
Pe textul:
„Poate nu" de Paul Bogdan
In incercarea mea de a descifra sensuri,
era o trimitere- blitz pe care n-ai sesizat-o, la Beatrice Portinari, muza si calauza-copila a lui Dante.
Acum ma gandesc ca am supralicitat eu pe ici pe colo, dar pana la urma , erau interogatii, nicidecum concluzii.
Umorul l-am remarcat, cum altfel, cand e Bulgakov in spate?, dar probabil ca subtextul parodic e cu mult mai bogat(anuntat de altfel , din titlu) decat intrezarisem eu.
Pe textul:
„Maestrul si Marguerite" de liviu dascalu
Indraznesc sa o spun, tocmai pentru ca stiu ca tu esti dintre cei care poti primi cu luciditate si eleganta, parerile mai putin favorabile.
Si mai ales, mi-am permis, tocmai pentru ca apreciez sensibilitatea asta a ta si \"instinctul poetic\" pe care il dovedesti in ( ca sa trecem la concret) versuri care imi plac, precum:
ca două frunze
una de alta ascunse,
ca un alb și un negru
ce n-au viețuit într-un gri
Ideea si frumos exprimata si profunda din :\"ne-om regasi in alti muguri\"(legatura cu \"frunzele\") cade apoi in sentimentalism, subminata si de acel \"furtunii\", gaselnita fortata (imi pare mie).Licenta care, poate,ar rezista intr-un registru ludic/ironic, in stilul Dimov, dar aici nu e cazul.
\"Ruguri\"- e iar interesant in aceeasi cronologie: frunza-mugur-copac(rug).
Cat despre final, pentru \"ma dori\", Eminescu detine dreptul de autor :\" Caci cu ochii tai cei negri/Tu ma dori si ma cutremuri\".Folosit de catre alde noi, intra in categoria\"da bine\", e supralicitat, \"fortat poetic\" si, iarasi, ar gasi poate justificare, utilizat intr-o directie ironista, ghidusa, pe care eu una nu o remarc aici.
Nu spun ca nu ar avea \"acoperire\" ca traire, dar ca expresie, o gasec neconvenabila.
Pe textul:
„Poate nu" de Paul Bogdan
astept.
iertare pentru un mesaj ce n-are legatura cu textul (randul:)
Pe textul:
„insuficienta poeziei..." de liviu dascalu
faptul ca ambele momente sunt mirabile, privilegiate, desi aflate in opozitie:transparenta neaflatoare initiala
si apoi aflarea, in cele din urma(odata cu pierderea transparentei)(sau poate ca nu?).
E un joc aici nesfarsit de semnificatii despre comunicare/comuniune, un joc cu margele de oglinzi sferice: jertfirea transparentei de care vorbesti reprezinta simultan regasirea celuilalt si regasire de sine, constientizarea sau intuirea, presimtirea calitatii de a fi identici translucizi.
Versurile tale ma duc cu gandul la o Matrioska de sticla,in care ultima figurina e o oglinda.
Un joc desprins din grafica lui Escher, cu benzi ale lui Moebius.
Mi-a placut mult.
Dupa parerea mea(daca or conta impresiile unei haos:)), e unul din cele mai bune poeme ale tale din ultima vreme.
Pe textul:
„Solilocviu pe sticlă" de Radu Tudor Ciornei
dar, magarii, Bogdan? unde ai vazut tu magarii in postarea mea?
ce-i cu agresivitatea asta, omule? hai sa ne venim in fire...:)
Pe textul:
„Maestrul si Marguerite" de liviu dascalu
