Daria Darid

Leonard,

de data aceasta , am uitat complet de cuvinte , împletiri , despletiri și alte scormoniri . m-am aplecat asupra lor , doar cât să le umbresc cum se cuvine . nu aduc nimic nou . mâhnirea de a-ți pierde rostul ( până și acela de a împărți o țigară cu acel cineva drag) e destul de uzată . dar probabil trebuia să fiu în rândul lumii și să consemnez faptul .

păi .. am să mai lucrez pe text , am să ( mă ) mai înlocuiesc pe ici pe colo .

o seară blândă .

mulțumesc de trecere .

semnul întrebării din final ține loc de nedumerire . sau cel puțin , asta s-a vrut . și ne dezvăluie așa chirciți .

Domnule Ciobanu , mulțumesc frumos pentru semn și steluță .

D-le Matei Hutopilă,
ma bucura faptul ca acest text este pe placul d-voastra .

cam toate textele mele ar tb sa se numeasca \"bumerang\" , lovitura cuvintelor se va intoarce mie in cele din urma .

o seara blanda in continuare .

D-ra Ecaterina Bargan,
\"bine-le\" acesta este relativ , din pacate nu exista decat pareri care sa-l cantareasca , dupa masura unui anumit eu , intr-un anumit punct spatial si temporal clar delimitat . poate intr-un alt set de circumstante si cu un alt bagaj de experiente , bine-le se poate lesne transforma in prost . de aceea , eu prefer sa cred ca fiecare scrie bine in felul sau . amaraciune este faptul ca nu putem vedea asta .
eu iti multumesc frumos pt semn si pt apreciere (si mi-as dori ca textul de aseara sa nu fie ultima ta poezie . ar fi pacat si ar insemna mahnire pt foarte multi de pe acest site)

D-le Alexandru Gheție,
ce-ar fi daca cel drag (pe care eu il numesc simplu : prietenul_meu_pe_moarte) este cateodata dumnezeu ?
este precum ati punctat , despre o evanescenta a trairii am scris aici . puternica n-am sa fiu niciodata indeajuns sa accept aceasta lume pe moarte ..

ma bucur ca v-a placut textul meu si va doresc o seara blanda amandurora ..

D-le Dragoș Vișan,
multumesc frumos pt semn . prietenul meu spune ca toti oamenii sunt pe moarte . nu ai cum sa nu urli .

o seara blanda ...

D-le Constantin,
vă mulțumesc pt versiune . ați curățat-o frumos de impurități afective și nu numai . citind și recitind , găsesc că eu stau prost la economia textului , folosesc prea multe cuvinte , in mod gratuit . poate din cauza contrastului , găsesc varianta d-voastră f. zgârcită . ceea ce probabil e un lucru foarte bun . nu pot judeca în mod corect acum , sunt subiectivă , ceea ce este un fapt cam întâlnit pe acest teren al personalelor .

D-le Muresan,
acest text este încă neșlefuit . voi mai schimba câte ceva ... de exemplu , pe mine mă supără rău de tot asta cu privirea clapelor . trupul ca un fus mânuit de durere aș cam păstra-o , deși e un ton , același cu care probabil v-am obișnuit deja , plângăcios și muieresc .

o seară blândă amândurora vă doresc .

trezirea in sine se naste ca o perpetua cautare , iar luciditatea e frigul ce face cuvintele sa se inghesuie unele in altele si sa-si piarda luciul .. poate chiar sensul .. de data aceasta , daria se descopera in imposibilitatea de a \"vedea\" rostul trezirii .

Nu ma asteptam sa primesc aceasta stea, va multumesc frumos, d-le Alexandru Moga, dar mai ales ma bucur pt faptul ca ati lecturat cu placere .

D-le Nicolae Nicolai,
eu n-as incadra acest text deloc la \"poezie\" .
Versuri gen \"lumina mă leagă la ochi cu o eșarfă\" , smulse din context , se ofilesc sub semne de intrebare . eu totusi am optat pt a astfel de exprimare mai mult de a sublinia senzatia aceea pe care o ai cand se aprinde brusc lumina iar ochii , intr-un gest de protejare , isi fereca pleoapele . pe de alta parte , era un mod subtil de a \"vedea\" viata ca un joc de-a baba oarba , in care niciodata nu gasesti (la timp) ceea ce cauti . celalalt vers , \"patul e rece precum o îmbrățișare împăiată\" ar veni sa schiteze cumva sila fata de odihna , de cele mai multe ori apelez la creionarea obiectelor pt a arata starea precara a simtamintelor mele de moment . nu ma deranjeaza deloc sa \"chem in scena\" cuvinte din alte timpuri , atata timp cat ele spun confortabil si oarecum nepartinitor ceea ce gandesc sau simt .

eu oricum va multumesc pt sinceritate si va doresc bun venit !

D-le Alexandru Gheție,
:) am vorbit foarte serios , pe timpuri bunica mea (si sunt sigura ca nu numai ea) isi purta fusta normal doar in zile de sarbatoare . pe dos, materialul fustei avea culoarea stearsa , de la soare . pana si bunicul mereu credea ca sotia sa avea doua fuste , una folosita , uzata , iar cealalalta ca noua .
revenind la text , e un fel de incapatanare de a oferi vazului lumii fatza stearsa a singuratatii , un fel de pastrare a adevaratei esente pt sine .

Domnilor, eu va multumesc pt semnele lasate si va doresc o seara blanda in continuare ..

Multumesc frumos pt cuvintele dumneavoastra ...

nu stiu cat mai aduce in ziua de azi vindecarea , dar stiu sigur ca din spital nu poti iesi altcumva decat vopsit in alb . o particica de zid alb , o bucatica de cearsaf alb , buricele degetelor se transforma in vata medicinala - ceea ce imi pare chinuitor , din moment ce ti se inlocuiesc amprentele cu un soi de curatire , de ramas bun - privirea , tapetata si ea cu faina pe o tava numai buna de pus la \"copt\" amintiri . vindecarea nu este pt oameni . teama mamei ramane incurabila . impacarea , acceptarea nu poate fi decat dureroasa .

\"Spitalule, restituie viața restantă!\" - e o rugaciune in sine ...

acest text este despre adelina .

Err: \"Modul in care fiecare dintre cititorii mei a inteles mesajul\" ..

singuratatea ia forma unui corset , corsetul atrofiaza cuvintele , cuvintele isi asfixiaza sensurile, la capatul drumului realizezi ca nu mai e nimic de spus .

n-as sti sa spun cat este dorinta de a merge inainte , cand costurile/ urmarile sunt evidente [ cred ca uneori avem totusi nevoie de un ragaz - acel dumicat de moarte] sau cat este tarare involuntara dupa lanturile timpului inradacinate in mersul acesta printre franturi . dormitorul e o epava , cumva o reflexie a celor ce au umplut spatiul [chipurile] cu iubire .

Modul in care fiecare dintre cititorii mei au inteles mesajul spune multe despre fiecare in parte .. domnilor , eu va multumesc pt cuvintele lasate aici ... pana a urma , nu e importanta destinatia , ci insusi drumul .. si ceea ce isi ia cu sine .

un sf de saptamana bland va doresc !

am continuat sa merg chiar si atunci cand adevarul s-a proptit in fata-mi : oglinda de pe podea era rece rece de ore bune avea ochii ațintiți asupră-mi dar
pupilele ei nu mai reacționau
în niciun fel
la lumină ..

da, si oglinda poate avea ochi . ochii celui ce se cauta cu privirea printre franturi .

Multumesc frumos de semn ,
d-le Petruț Pârvescu .

ai dreptate , am tastat gresit \"improvizez\" ... acum rectific .

eu sunt de parere ca omul isi macina cenusa asa cum zidurile isi macina printre incisivi singuratatea .
ma bucur ca ti-a placut
.

http://www.youtube.com/watch?v=ix4cJ2AJ3f8&feature=related

mmm, am preferat sa spun \"frisonul acesta îmi linge oasele\" , gandindu-ma ca actiunea in sine a batutului de cuie in scanduri produce o anumita vibratie , cumva indentificabila cu frisonul din randul urmator ...
bineinteles ca pot renunta si la demontrative pe care le-at tot utilizat obsesiv .. acum observ si eu ..

numai bine :)

m-a surprins semnul d-voastra in subsolul acestui text incaruntit :)

horst este totodata un substantiv comun [care, intr-adevar are origine germana] , am optat pt acest cuvant intr-un moment in care totul parea sa se prabuseasca in jurul meu ...

multumesc frumos pt semn .

Alex,
ai dreptate, pot renunta foarte usor la \"spasmodic\", din moment \"frisonul\" din final alimenteaza aceeasi idee .. de zvacnire a singuratatii din interior ..
eu ma bucur tare mult ca ti-a placut textul si iti multumesc frumos pt atentionarea ta privind inutilitatea acelor spasme de inceput .. am sa modific .

o seara blanda in continuare ...

as vrea sa fiu un copac . un gutui . dupa fiecare ploaie sa miros verde , si nu a rimel scurs pe obraz . as vrea ca in fiecare anotimp sa mi se rescrie viata prin venele de copac batatorite de furnici . as vrea sa tin in brate un cuib , si nu cate o despartire ...

dar visele se mai indeplinesc doar in vis :)


ma bucur ca textul acesta din visul acesta ti-a placut, alex ..

o zi blanda ..

da, foarte buna sugestie, multumesc mult de tot , madalina ... m-am tot sucit pe langa text , se vede ca inca nu am cele ce-mi trebuie sa slefuiesc un text cat sa-si pastreze sensul de inceput ...

imaginea este editata de mine ... excesul imi curge prin vene , stiu ... si mai stiu ca sunt nori acolo , stiu ca e asfalt ... dar cand privesc aceasta imagine , ma face sa cred ca pana si intunericul fumega uneori ..

cum spuneam , nici cele mai pretentioase busole elvetiene sau whatever nu sunt in stare sa-mi indice drumul , ci oamenii .. multumesc frumos pt revenire ... se pare ca nu ma insel in tot ce fac :)

sunt permise ambele forme cred , \"copciile\" mele vin dintr-o forma populara \"copcie\", pare-se , admisa in dex , desi , din punct de vedere literar , este preferata forma \"copca\" ... asa ca am refacut [ trebuie sa recunosc ca obisnuiam sa folosesc prima forma ..]

\" ca o rana ca de cufar \" - am intinat prea mult ideea de ermetizare [o ermetizare sufocanta, contrangatoare].. ma gandesc s-o diluez cu altceva ca sa nu mai sune ciudat .

va multumesc frumos pt trecere , a fost binevenita ...

D-le Alexandru Moga,
eu vă mulțumesc frumos pt aprecieri , trebuie să mărturisesc că mă bucură mult faptul că mesajul a ajuns la dumneavoastră nealterat . m-a surprins plăcut afirmația : are o aparenta digresiva - discursul are o aparenta digresiva . Da . întotdeauna îmi aplec atenția pe bucățele , frânturi de realitate sau nu , ca undeva să surprind cumva ascuns și zbârcit , într-un enunț cât se poate de banal , adevărul așa cum îl percep eu . voit sap în jurul meu , în obiecte , în somn , în așteptare , ca pt a-mi face loc , ca pt a-mi face curaj să văd dincolo de amroțiri . acest text este despre diluarea unui strigăt de ajutor într-un cântec de leagăn . până la urmă , somnul e cel care nivelează , asfaltează încordarea într-o despărțire iminentă .

eu vă mulțumesc încă o dată pentru semn și vă urez un sfârșit de săptămână blând ..

m-a facut sa zambesc remarca d-voastra : \"simți că-ți lunecă ceva pe piele\" .. sa fie aerul care-i aluneca pe piele , in momentul prabusirii ? intotdeauna \"planeaza\" dedesubtul nostru o prapastie pe care numai trupul o mai poate umple prin caderea definitiva ... sub orice pretext al somnului , visarii , incordarii , diluarii , asteptarii etc , rece este numai luciditatea cat o prapastie : \"cred că ești prea înalt.\" si oricat ar incerca daria sa se ridice , niciodata nu este de ajuns .

multumesc frumos pt trecere, o seara blanda va doresc .