despre moarte, numai de bine

îngerul acesta al meu îmi folosește umbra convinge oameni să dea chipul lor singurătății ploaia nu ia nicio hotărâre ne șoptim la ureche că mai rezistăm o zi inima înghite mușcătura uneori îmi șoptește că trebuie să -mi deschid pieptul să las loc de trecere oamenilor lacrimile sunt piese de domino nu îl cred nu aici în zidul acesta lăptos numai îngerii mișcă