megafoane

lumea se pregătește să se salveze eu trec de partea nopții și așez megafoane din loc în loc convinsă că omul este doar un trofeu pe care tăcerea îl potrivește-n oglindă dragă ana, pe tine te înțeleg perfect cu toții visăm la genul ăla de iubire care se încolăcește de stern dansează la bară se lungește pe os se mută-n călcâie cu tot cu pietrele din preajmă dacă trebuie să plecăm; cu toții sperăm la genul ăla de iubire care ne îmbrâncește peste pragul bisericii între viu și mort dar tragem cu coada ochiului la mărimea zidului este slăbiciunea firii cu toții ne imaginăm nimicuri cu semnificații magice și nici nu se pune problema când se termină petalele clarvăzătoare smulgem țepii genele unghiile ca să ne convingem iubirea e părtașă răstoarnă și preface inima-n clopot pentru cei care au subțiat îndepărtarea