doamna F,

podeaua se împuținează ca multe altele, îngerii din cerc au ochi boșturos nu mai adună mare lucru curăță plictisiți țeava puștii o potrivesc înspre celălalt bec: nu-mi mai pasă care pe unde se furișează cine cu cine face dragoste cine pe cine părăsește învie mușină știu că atunci când deschid ochii mei boșturoși, sunt o fereastră iar dinții mei învechiți înăuntru rup zorii: Doamna F. mă pune să repar calorifere moarte ca și obrazul doamnei F. ea nu lasă pe nimeni să se apropie de fereastră a înhățat cândva vrabia din colivie sau invers și i-a mestecat îndelung strigătul doamna F. șuieră fereastra capătă paloare eu din contră, îmi doresc să fiu o fereastră de sărbători să se apropie de mine doar dintre cei sinucigași doamna F, imită-mă dar dă-mi voie să păstrez lutierul pe acest om eu îl iubesc