sinoptic

habar n-am ce cauți tu aici m-am înapoiat acestei femei moarte, câțiva ani în șir am stors din brațele ei pământ și mi-am lăsat inima, uituco, să tencuiască zidul de ambele părți mă întorc către femeia aceasta cu calm strident, cu lacrimile ei, niște pompoane de ispitit deșert. mă îndrumă sforile iar ori de câte ori se ivește această femeie care a încălcat de nenumărate ori legile prăbușirii și nici măcar n-a regretat nimic altceva totul a pornit de la o mototolită liniște nu știu cum îmi reușește tocmai mie tencuiala mea dărâmă, singurătatea mea înmulțește oameni, colțul gurii mele arată până unde se dă tăietura