vagon 24

până la un anumit punct nu se amestecă umbrele astea roșesc din orice că-mi vezi prin cer că-mi vezi prin haine aproape că-mi lipsești poate prea pripit ai crezut că sunt ca orice femeie cu lacrimi de mănat tăcerea că-n îmbrățișările tale aud dumnezeu frecându-și mâinile ce-avem noi acum multă multă iubire nimic teatral aici, în cel mai îngust loc de pe pământ nu-i nimic ne pricepem la inimi, ca la momeli proaspete ținute la rece. mușcați plăpânzilor oricum rămân o vreme îndoielnic uitat într-un vagon perfect ermetic din care nu răzbate nici măcar prăbușirea lui. roșesc din orice e