spune și tu

necugetat ar fi să treci dintr-o urmă-ntr-alta fără tresărit. de ce să-ți faci griji dumnezeu e la locul lui într-un colț, cu privirea fixă. niciun reflector nu-i iscodește statura. te întorci către ea, nu mai are decât acești ochi, un fel de călimară din care am vărsat fiecare, părtinitor. lasă cu bună știință loc de fereastră. apăsarea face aerul de-a dreptul disprețuitor. nu mă înțelege greșit dacă n-aș fi crescut atât, probabil aș fi fost pe acoperișul spitalului împărțind vată de zahăr altor copii. în schimb, încep să te întreb de ce nu există unele lucruri ca de exemplu o cheie numai bună de deschis ușa tatălui sau brațe care să nu mai plesnească de la prima îmbrățișare.