de înghițit în sec

de consemnat charon este trecător tăcut sărută pe buze despică din palmă linia vieții o folosește drept sfoară pentru covrigi mă ține de mijloc trecem dintr-un apus într-altul cu glasul strâns înfășurat în sârmă ghimpată umbra adunând cu grijă polenul din fiecare rază încetinește se arată țărmul în lacrimile mamei îmbrățișarea unor trecători x mă lasă în prag cu un buncăr de ceară în piept și palma cocon ( de cioplit flacără. de înghițit în sec ) în ultimul timp mă gândesc la moarte cu frică de sugrumat lesa. închid ochii. dacă iau această pilulă mă prefac pe loc într-un pervaz. de întemnițat în țurțuri chemarea. o poală de porumbei are să ciugulească saliva din acest sfârșit de iarnă din zborul lor buimac cresc pietre de aruncat cu ele în dumnezeu