rebirth

pleoape de vatir lasă umbra să se amestece cu pământul să crească un om să taie singurătatea pe măsura unei oglinzi de mireasă în lemn. E punctul în care realizezi că îmbrățișările nu au urmare. câtă naivitate să susții că iubirea nu mai este un calendar e un saros în care singura eclipsă o mai formează umbra sânului sau bucățica aia de zid din ochiul orbului când palmele sunt singurele unități de măsură pe care îngerul de servici nu știe să le folosească despărțirile sunt lasoul perfect pentru a ține laolaltă inimile la locul lor în cuști și câteva ore mai târziu pleapele desfac lumina