Poezie

turnul Babel

1 min lectură·11 decembrie 2009

Mediu

turnul Babel

l-am înălțat amândoi în tăcere

din pietre doar

pietre

prăbușite în ele însele

niciodată nimicite în propria lor ardere

țineau zidul drept

și mut

te iubeam pentru că nu te știam

mă iubeai pentru că nu-mi spuseseși vreodată

pe nume

și voiam să-ți cunosc dumnezeul

să-i ating singurătatea

iar tu

să-mi faci rost de-o pereche de aripi

dintr-o piață de îngeri

și-am crezut că turnul

și-ai crezut că zidul

și-ai crezut că Babel

și-am crezut că tăcerea

îngerii

dumnezeul

cărțile cu toate promisiunile lor

ne vor nemuri

dar eram prea grei

și prea cuminți

prea aproape de noi înșine

023.535

Despre aceasta lucrare

Autor: daria caza
Tip: Poezie
Cuvinte: 101
Citire: 1 min
Versuri: 27
Actualizat: 28 feb. 2026

Cum sa citezi

daria caza. “turnul Babel.” Atelier, Poezie.ro, https://poezie.ro/atelier/daria-caza/poezie/13918787/turnul-babel

Comentarii (2)

Autentifica-te pentru a lasa un comentariu.

CS Carmen Sorescu✓11 dec. 2009

îmi place ideea cu turnul babel înălțat în tăcere. nu prea înțeleg \"stele stinse în ele însele, niciodată nimicite în propria ardere\", dacă sunt stinse nu sunt nimicite? sau nimicite în altă ardere, în fine, e greoaie exprimarea, sau cel puțin eu nu văd o imagine clară.
remarc:
și voiam să-ți cunosc dumnezeul
mcm

DC daria caza✓11 dec. 2009

multumesc pentru comentariu;
am recitit si mi-am insusit critica; da, nu se prea intelegea...
am facut deci o mica modificare; te mai astept :)