Dara Blu

E primăvară timpurie În suflete pierdute și străine O rază mică aurie Pătrunde printre nori și-n gânduri vine. O dragoste tăcută în cuvinte Se zbate încet să își impună harul Uitând că viața

Mi-era dor să scriu un cuvânt cu mireasmă de lacrimă și suflare de foc. Mi-era dor să mă regăsesc pe mine însămi printre gânduri, printre cuvinte... Nu voiam doar decât ca aceste gânduri și aceste

lumănaratec mă topesc la slujba luminii

în pulberi albe focuri împletite ca hora fără sfârșit

Gânduri răvășite în preajma ființei tale. O boare de vânt. (variațiune) De aș fi vânt… să îți răsfir gândurile în jurul ființei mele.

visuri uitate se fărâmă ruginiu pe un rug înghețat ca idei tăiate la capăt de copac două frunze se ursesc rădăcini între pământ și ger își fac curaj de

în liniște s-a scris: Oare care fulg Rătăcit, ți-a oglindit Azi-vară chipul? si cu albastru s-a zis: Un fulg năuc de floare ce a zburat Uitând

dintr-un fulger, ca inimi întretăiate cu ploaie și cu vânt

In ramuri pustii inca nu a nins cu flori de soare si luna. Sufletul meu intristat invata iar sa rada.

Nu. Nu te iubesc precum pământul pe aer Și stelele-n cer luminând printre ape. Nu te chem din depărtări obosite Să mă vindeci de rău și durere. Nu te aștept să vii prin gânduri Șoptind că, fără

Fluture fără griji zburând printre inimi neștiind a se însângera. Încă.

M-am tot zbătut prin lacrimi și ispite Venite-n lume să năruie idei și vise, Arzând iubiri, dureri, tăceri nezise, Cenuși alese din scopuri interzise… Acum privesc la oase risipite. Fiori de

Într-un oraș uitat mângâiat De lună, Pe o stradă Puțin circulată, În fiecare an Într-o anume zi Înfloresc zăpezile. Zăpezile astea nu dau fructe din care să muști Așa cum a mușcat

Te aștept Cum aștept diminețile cu primul sărut al soarelui, Te aștept deschizându-mi ferestrele, te aștept să mă pierd în gândul tău, să-ți răsfir visele în jurul meu, te aștept cu suflarea

S-au iubit culorile Curcubeului Și s-a născut Lumină.

Ram de măr înflorit cu rouă însângerată. Să fie iubire?

Ramuri de stele Luminând suferința. Fie iertata vremelnicia.

între spirite câmpuri de ochi albaștri văluresc dorul

pășesc pe colții alunecoși de ploaie încheieturile de vis se chircesc durerea străpunge nervii ideilor până la sânge mă încălzesc cu un ceai înfrigurat și pustiu făcut dintr-o infuzie de

vremea timpul cuvinte gemene terorizând omenirea \"n-am timp să trăiesc\" \"n-am vreme să mor\" se aude rostit pe toate tonurile cel mai adesea cu disperare vrem să iubim! vrem să

sunt ierni uneori ce ard în zăpezi mai puternic ca o emoție în vara unui țărm scânteietor de mare sunt idei care apun în zori adormite pe un cântec de floare când vântul trece șăgalnic în

gândurile - timp oprit momentan în cuvânt înveștmîntat în catifea ori în zdrențe trecând de furcile caudine ale gurii pleacă în lume fericind și nefericind *** mâinile - sălcii umbrind