Requiem

de dimineață, într-o doară ochii mi s-au deschis și au început să doară când au văzut că trăiesc pe-o fâșie de vis căutam în dans o privire spre a mă topi ca un fluture în lumina ce rătăcea prin unghiuri închise când am simțit vina de fi treime într-un întreg ce se împarte la doi himeră eram într-un continuu prezent fără să știu că timpul devenise absent aripile s-au frânt în tăcere în umbra unei flăcări de ceară ascultând gerul cum ninge pe o inimă ce nu poate să ceară cioburi din altă inimă pentru a se stinge într-o iluzie amară