Danut Gradinaru

Motorul turbo descompune caii putere de oțel, înghite strada într-o secundă în urmă praf și fum se pierd. Aleargă neîncetat la curse și printre primii se aleg, depinde cine îl conduce și

Te privesc pe culoar între noapte și zi pe sub pleoape mă-ngână zâmbetul tău hain îmbrăcat în piele de șarpe. Te strecori pe răcoare te petreci chiar în vis și din umbră săgetezi și

străzile sunt pustii fără tine se pierd în urmă pe ultimul drum ce duce la cimitir doar copaci stacojii înecați în fumul nepăsării și o cruce înfiptă-n pământ nopți singuratice sufocă și

Pe suflu de vânt se-aprind scântei, sunt gurile sparte ce inundă idei. În ritm alegoric cu noi ecuații; necunoscute multe, câte tentații! În ramă se-nchide tabloul bizar; culori

aripi de îngeri se arcuiesc săgeți de lumină

Porți legate de trecut ce trezesc la fiecare deschidere, un colț în care am cunoscut natura frumoasă a unui sărut ce apoi am cultivat-o, în iubire. Ai lăsat să curgă pe buze timide sms-ul

A venit toamna. Voi lăsa cuibul gol și pustiu în adierea vântului, freamătul crengilor ce-și scutură frunzele rătăcite, în amintirea timpului trecut ce-mi va striga în urmă. Am să plec mai departe cu

Labirinturi, cu indicatoare, limită de viteză și multe semafoare.

Mimez felul în care trăiesc și nimeni nu mă-nțelege. Toți vorbesc despre greutatea de zi cu zi, dar nimeni nu face nimic, să o

Se cutremură pământul, Agitat peste măsură, De-ntâlnirea ce precede Un subiect de anvergură.

Să mă ierți, iubire eu trăiesc pentru tine și iubesc tot ce-i frumos. Natura perfectă ce se scaldă la soare sau roua pură a fiecărei dimineți trezit în cafea cu aromă de floare mă plouă-n

muguri renăscând parfum de primăvară copac înflorit

Inima ta respiră pulsul fiecărei agitații ca o operă vie într-una moartă, undeva mai departe dincolo de linia orizontului taciturn spre cealaltă poartă cea care mă-mplinește într-un

S-au rupt digurile toate, curge poezia ca o cascadă; în spumele sale nasc idei rima se scaldă-n propria lumină, ca un curcubeu ce-și arată culorile vii în strălucirea soarelui, sau

Pașii te conduc, spre libertate. Gândul îți deschide, o potecă-n noapte. Vocea ta răscoală, liniștea deplină; inima deschisă, dăruie lumină.

Pași repezi se aud în noapte pe carări ce duc departe, de la dragostea furată de a timpului armată. Am s-o

O linie dreaptă unește punctele noastre paralele ce leagă strâns distanța dintre ele, ca o axă în care ne regăsim pe aceeași lungime de undă legați de sinapsă.

doinele colind prin frunze de mesteceni - răcoarea nopții

De te-ai trezit din somnul dulce cu zâmbetul pe buze stins învăluit în imnul rece cu ochii mari și părul lins, deschide repede fereastra inspir-adânc cu brațu-ntins primește toată

Două păsări rătăcite se privesc peste culoare una albă, alta neagră ca doi cuci străini de soare. Și cu pene ciufulite de atâta legănat vor lăsa mai multe semne la clocit înstrăinat. Însă