Danut Gradinaru

Poezia e sânge e spină dorsală; e limba murdară ce scrie și spală. Sunt apele tulburi ce se nasc în furtună sau fulgerul aspru ce lovește și tună. Poezia e rima ce zace-ntr-o carte,

E de ajuns să ai un nume să te cunoască-o lume-ntreagă și va rămâne-al tău renume de peste timp să se culeagă.

Nu știu cât de mult vă place sportul, sau dacă l-ați practicat cândva, dar eu vă spun din proprie experiență, că e frumos, curat și liber și așteaptă orice elev. Dacă veți avea vreodată ocazia, să

Vreau să te iubesc pentru ultima oară! Mâine, nu știu dacă am să mă trezesc; să simt căldura ta cum mă-nfioară să simt încă că mai trăiesc.

Ne pierdem în necunoscut printre speranță și prin vis; tu așteptare te-ai deschis. Aștept, să-mi dai ce mi-ai promis.

Ard lumânările în biserică; e lumină peste tot. Rugăciunile cresc. Se-nalță către cer. Psalmii trăiesc mai aproape de noi mai mult ca oricând și vibrează; vibrează-n eter.

De 8 Martie în dar ți-am adus o floare; e simbolul solitar ce îi dă culoare.

În fulgi de nea, cobor ușor, petale de zăpadă un ger năpraznic dă ocol și-ngheață tot afară. De pe la case coșuri dau în rotocoale dese, fumul din vatră absorbit de locurile șterse. La gura

Duminica, mă opream la biserică să citesc icoane; vedeam lumina ce se-nnalță, cum fumegă fiecare păcat. Rugămințile mele veneau din suflet, în flăcări intense cu focul curat. Ardeau

La mulți ani cu bucurie s-aveți parte de iubire să vă fie casa casă și să fiți cu toți la masă cu bucate bune, alese băutura să se verse închinând pocalele și golind paharele. Sus paharul,

Totu-a-nceput când te-ai născut ai suferit dar n-ai știut; s-a întâmplat ca într-un vis ce-n față calea ți-a deschis. Mintea s-a luminat ușor ș-a colindat ca un vapor, călătorind spre

Pe cărări de munte se deschid noi poienițe; cu aer curat și rece, răsfirând în urmă, mici râulețe.

Noi nu suntem nimic pe lângă păsări ele zboară sus, cât mai sus aproape că ating soarele, sunt mult mai aproape de cer. Migrează în toată lumea lăsând să cadă în fiecare călătorie un fulg,

Am lăsat geamul deschis, să culeagă aer curat, după ploaie somnul să-mi fie cât mai lin și luna mai aproape. Mi-am lăsat gândurile libere să colinde printre norii cu crestele dese orbit de

Singur în noapte stau ș-aștept, timpul călător. Să treacă pe la mine, să-i spun cât mi-e de dor. Să-mi lase-o clipă de gândire să-mi amintesc de-a mea iubire și s-o

Cu lacrimi în ochi ce curg șiroaie, înghiți în sec, sughiți și plângi mai tare. Un tremur ușor cuprinde tot corpul ochii te dor, mâinile-ți tremură și nu-ți mai găsești locul. Plângi

Ți-am dedicat o frumoasă poezie în speranța că o vei găsi și-ți va place ce scrie. Noaptea citeam în stele arătându-ți diverse constelații dar nimic nu te atrăgea, nu erai lăngă ele. Ai

Limbi ascuțite, ce se întrepătrund până în adâncul inimii, cu glasuri subțiri și dulci ce se sting într-un adânc suspin și o muzică ce cuprinde freamătul așternutului moale, în ritmuri sacadate

Voi cei ce-ați plâns acest mormânt, păstrați ca amintire, în cinstea celor ce-au murit, imaginea lor vie. Doar ei s-au dus pe alt tărâm,

E toamnă iar și frunze cad bătute-n vânt, în nepăsare și păsări ce se-ntorc acum în locuri calde, solitare. Cu vinul bun ce curge lin și fructe dulci sunt în panere e rodul muncii de un an,

Eram în pat, cu ochii pe tavan privind în gol, prin fumul de țigare sticla de rum îmi atârna pe jos o țineam strâns, să nu pierd din licoare. Apocaliptică iubire, te-am pierdut acum sunt