Danut Gradinaru

Combinație de culori, ce se îmbină, cu diverse tonalități, conduse de o mână fină, de poet.

Oameni din lumea-ntreagă vor să se distingă să fie diverși, însemnați care mai de care să-nvingă. Își pun numere la porți schimbă culori, le înșiră sau cu lanțuri ce-atârnă și pe jos se

În jurul nostru cresc ziduri înalte imense cetăți cu turnuri spre cer ca să evadezi ai nevoie de aripi și curaj, mult curaj, de erou. Prin creneluri visele răzbat ca o fantă de lumină mesageră

Urme, indicii, dovezi curate săpate adânc în zidurile plate. Într-un limbaj străvechi, necunoscut sunt dăltuite-n piatră. Desene ce descriu, mai multe voci și fapte; istorii vechi scrise cu

Acolo s-au încurcat limbile toate limbi de foc, limbi de moarte, limbi ce scuipă mai departe. Din zidul cetății ce dezleagă cuvinte, cu litere scrijelite pe sfinte morminte. Un punct

Baiazid privind la os se întreabă cu dispreț: Mă întreb ce-am greșit de ce osul se roade, nu văd dinții de câine nici miros de iscoade? * Se spune că celebrul Baiazid ar fi murit sufocat cu

Risipa e ca o ceață ce dizolvă fiecare umbră lăsând amprente în buzunarele rupte ale falsului cerșetor. În urma sa, avarii numără firele de iarbă călcate în picioare.

bucură-te de iarnă de anotimpul alb de ninsorile ce se cern peste tine și vei vedea bogăția zăpezilor reflectându-se în noaptea polară bucură-te de primăvara înflorită ce se aprinde la

Umblând desculț, prin cioburile sparte cu păru-n vânt și mâinile legate și ochii roșii cu pleoapele lăsate, mă las împins încet, încet de la spate. Vântul aspru îmi biciuie fața arsă de

În ritm de rimă se așterne pe hârtie din inspirație și cu subînțeles. Definind tot ce se ascunde în materia cenușie; descrie fir cu fir și același înțeles. Orice

Îți urmăresc pașii trecători până când drumurile noastre se vor intersecta în deșertul arzător în care ne vom pierde ca doi nebuni. Din nisipul moale vom face castele și vom aștepta marea să

Nopțile liniștite renasc uneori dimineți încântătoare.

Perfidă ești tăcută umbră ce furi dorințele aprinse... În tine crește doar pământ. Bătătorite urme apasă. În praful alb e o povară... Ce-mbracă totul în veșmânt. Și te întorci fără

Te așteptam să vii acasă să-mi spui povești, să mă alinți dar ai plecat așa, deodată ș-atât de singură mă simt! În urma ta, doar pași, în umbră și amintiri care mă dor; e casa goală și

Trag aer în piept prin plămânii găuriți de atâta insolație ca un fumător pasiv. Nu este nicotină nu e fum doar intoxicații; sunt radiațiile întregii lumi. Respir greu respir mereu din

Florile fermecătoare din grădina Edenului redau echilibrul. Fructele vieții cresc în copacul binelui în ritm ambiguu. Sâmburii renasc din propria cenușă ca o reîncarnare

Peste ani, peste timp, totul va pieri curând și încetul cu încetul ne vom transforma în artă

Un semn, o nouă cale cuvinte potrivite, lumini ce dau culoare pe cerul înstelat; vor trece mai departe peste trecutul care în urma sa arată capitol însemnat. Se văd a sale pagini și