Danut Gradinaru

Iubirea e ca o minge de care toți se-ndrăgostesc care mai de care să-nscrie s-o apere; se aleargă mereu sufletesc. Este rotundă aproape perfectă și nu are toartă, să fugi cu ea. Dacă o

Trezesc dimineața în așternutul răscolit; un gol imens mă surprinde. O strig mă ridic o caut peste tot, dar răspunsul e departe nu vine. Mai târziu pe noptieră un bilet; îl

Nu vom uita niciodată locul de unde am plecat; va rămâne ca o poartă deschisă tuturor. Rătăcim toată viața diverse coordonate dar liniștea o vom găsi tot la malul care ne-a

Două umbre rătăcite așteptau trenul în gară, cu părere diferită despre timpul de afară. Un singur drum, aceeași undă, clasa-ntâi și clasa a doua. Dar acum ce mai contează? S-a sfârșit

Fă ca visul fiecărui copil să devină realitate, păstrează această lume frumoasă, intactă; mai târziu, grădina ta va înflorii peste noapte cu aroma unui zâmbet curat și cald ce te va

Mă transform noaptea în vis și colind printre ele; îmi pun pijamale invizibile și ies la plimbare. Alei întortocheate cu multe culoare în care zăbrelele nopții îmi lasă urme pe față. Mă

Duminica, mă opream la biserică să citesc icoane; vedeam lumina ce se-nnalță, cum fumegă fiecare păcat. Rugămințile mele veneau din suflet, în flăcări intense cu focul curat. Ardeau

Lumina caldă a ochilor aleargă jucăuș pe străzile libere și întortocheate. Tinerețea trăiește cu toată intensitatea ei. E sărbătoare înăuntru, afară. Stelele ei dau culoare mereu;

Viața costă fiecare minut așteptat petrecut în secunde trecătoare; calcule ce mai târziu vor apăsa la hotare.

Poezia e sânge e spină dorsală; e limba murdară ce scrie și spală. Sunt apele tulburi ce se nasc în furtună sau fulgerul aspru ce lovește și tună. Poezia e rima ce zace-ntr-o carte,

Pirații adună comori în taină. Oamenii sunt cu visele, le ascund în palmă. Poeții scriu poezia și o trăiesc, ca să o lase mai departe în ramă.

Când l-au răstignit pe Isus eram aproape și n-am făcut nimic, l-am plâns ne-am rugat, doar atât. La revoluție ne-am bucurat cu toții, care mai de care cu stindarde anticomuniste,

Se croșetează intens fel de fel de cuvinte, cu inglițe mute ascuțite și ude lăsând totul scris ca la carte. Un mileu alb pe tendă de negru, coada unui pian sau o masă întinsă ce zace-n

Gurile rele se-ascund în spatele măștilor frumoase, ca la circ mai face un număr mai primește o aplauză și contul crește mereu. E ceva ce arde pe limbă și se scuipă afară cu organ cu

M-am născut într-o scenă de teatru. Doi actori făceau repetiție în spatele cortinei. Niciodată nu am înțeles scopul lor în această piesă. Nu râdea nimeni. Mai târziu s-a lăsat cu

Ne place mătasea să o atingem să îi simțim delicatețea să o admirăm; îi prețuim calitatea, căldura, afinitatea ei. Îi distingem culorile calde și o îmbrăcăm cu eleganță, dar mai departe despre

Și-a montat parabole să prindă posturi străine, nu știa că pe pământ pe antenă stau graurii și tot trebuie să plătești abonamentul la radioteleviziune chiar dacă nu vezi nimic. Nu

Patres conscripti pro vestris immortalibus cumulate gratias egero; cu alte cuvinte, orice om are meritul său și fiecare merit trebuie prețuit.

Goana goana nebună, ceasul rodea timpul secundă cu secundă ca o mișcare în propria uzură ce mai târziu urma să fie pedepsită prin aceeași poartă. Odată pornit cine mai putea să-l oprească! Nimic