Daniela Voicu

Style ceeace îmi place la tine este indiferența care mă pătrunde atât de adânc ca un aer contaminat cu azot și pielea mea se umple de strigăte, în fiecare strigăt crește o aripă, iar

apune soarele în tăceri abstracte adâncindu-se în respirații de culori primare universul se nuanțează în parfum de treceri ale clipelor pătimașe se cântă miezul nopții în rime albe de

am zărit infinitul contopindu-se cu un alt infinit, rostogolind eternitate peste timp... se zăreau ,suflete albe la orizonturi negre zâmbete plângânde ciuruite de foamete miros de

Se auzi un scârțâit de roți, care a oprit starea de bine în care reușise să intre Ada… cu miresme și culori de toamnă… Pași grăbiți și apăsați urcau trepte… -Adaaa!!!!! Haide repede!…

unui soldat i-a căzut o geană pe pământ, acolo a crescut un copac imens în care frunzele-i erau gene, iar fructele ochi copacul se umplea de ochelari de soare, când bombele ciuruiau cerul

aș vrea să dorm și să visez că nu mă mai trezesc să fie-un somn fără dureri doar de simple împăcări să-nceapă acum, să fie infinit... căci viață e prea scurtă în a fi fericit unii

Mă întorc către tine în suflet nutrind Noian de speranțe și-n vise plutind, Te văd doar pe tine și pier rătăcite Din mine uitatele gânduri cumplite. De toate s-ar frânge ,aș vrea ca să-mi

Nerostit e glasul care , În tăcerea nopții piere. Căci pierind, nimic nu cere. Eu sunt umbră, el tăcere Nerostit e glasul care, În tăcerea nopții piere. Nerostite gânduri umblă, Negândite

Privesc În oglinda timpului. Îl văd pe EL . EL plânge - îi șterg lacrimile cu mâna dreaptă... Din mâna mea au răsărit cuvinte ca spice verzi de grâu proaspăt Lacrimile din Cer cad pe

nemilos, ceasul s-a oprit la la miezul nopții, fix, fără a fi întarziat vreo secundă . am sărit din patul viselor mele pudrate, ciudate, cu puf de îngeri blonzi și parfum de

Știam că se vor naște imagini de îngeri , că fața ta ascunde un suflet de lumină si o desăvârșită dragoste de iunie. Și mai știam că nu toți îngerii au aripi, fabulos... imagini 3D modelate

Să te disprețuiesc ,când nopțile-s prea lungi? Să te alung, atunci când plângi? Să te blestem, atunci când ești departe? Să te iubesc, dacă te am în șoapte? Tot ce a fost tabu eu cunosc

mergea liniștită pe malul unei ape bleu nisipul cald îi gâdilase talpa zâmbea, imaginea lui peste valuri plutea ca un val ce mai spala câteodată țărmul amintirea lui... își întise

Dacă există ceva real în viață este iubirea ce ți-o port, Atât de puternică simțire ce mă face uneori să zbor... Iubitule , mi-ai dat un suflet ce îl țin ascuns , adânc într-un loc de unde

am vrut să mă vindec de tine ucigându-mi trecutul spalându-mă pe mâini ușor apoi de sângele ce curgea din rănile pline de idile am ars trecutul iar cenușa sa am

Pe când Pe când eram un tânăr scriitor, Oamenii în jur mă iscodeau, Vroiau să las penelul pe ogor, Þărâna să o calc , chiar de nu vreau. Dar eu isteț, așa cum e românul, Penelul l-am

O mâna s-a întins din cer Spre un tarâm necunoscut , A vrut s-atingă un sarac , Dar tot pe bogat l-a lovit: Mă simt bogat , își spuse el , Și mândru , omul încrezut privea peste lume cu un